subtilitate sf [At: CULT. C. 44/8 / Pl: ~tăți / E: fr subtilité] 1 (Îvr) Subțirime (1). 2 Calitatea de a fi subtil (3) Si: acuitate (1), agerime (2), clarviziune, pătrundere, perspicacitate, (liv) schepsis Vz finețe, rafinament, rafinare. 3 Capacitatea de a înțelege și de a reda problemele dificile în cele mai mici amănunte sau de a distinge trăsăturile cele mai fine ale unui lucru, ale unui fenomen etc. Si: acuitate (1), agerime (2), clarviziune, pătrundere, perspicacitate, (livr) schepsis Vz finețe, rafinament, rafinare. 4 (Lpl) Raționamente, judecăți, probleme subtile, greu de înțeles, care fac distincții foarte fine și adesea inutile Si: subțietate (6), subțiritate (5). 5 (Îvr) Perfecțiune. 6 Pricepere, iscusință, îndemânare într-un anumit domeniu Si: ingeniozitate, inventivitate. 7 Calitatea de a fi subtil (4). 8 Partea sau caracterul ascuns, greu de distins al unor lucruri, al unor fenomene etc. 9 (Îlav) Cu ~ În mod discret. 10 (Lpl) Ceea ce este subtil Si: ascunzișuri (3). 11 (Lpl) Procedee, legi speciale, proprii unui meșteșug, unei arte, unei științe etc. 12 Calitatea de a fi subtil (17) Si: delicatețe (2), gingășie (2).

SUBTILITATE, (2) subtilități, s. f. 1. Însușirea de a fi subtil. 2. (Mai ales la pl.; adesea cu nuanță peiorativă) Raționament, judecată subtilă, greu de înțeles, care face distincții (prea) fine. Am oroare de exagerări, dar și de subtilități. Realitatea nu se ascunde sub fraze. C. PETRESCU, Î. II 88. Acum, cînd Ana îl dojenea ca pe un copil, conștiința lui vinovată căuta să se apere, se pierdea în subtilități care trăgeau afară o mulțime de nemulțumiri surde. VLAHUȚĂ, O. A. III 177. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet. EMINESCU, N. 36.

SUBTILITATE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este subtil. 2. (De obicei la pl.) Raționament, judecată subtilă. [Cf. fr. subtilité].

SUBTILITATE s. f. 1. însușirea a ceea ce este subtil. 2. (pl.) raționament, judecată subtilă. (< fr. subtilité, lat. subtilitas)

SUBTILITATE ~ăți f. 1) Caracter subtil. 2) (despre manifestări spirituale) Finețe exagerată. 3) Judecată sau gândire de o finețe excesivă. /<fr. subtilité

subtilitate f. 1. calitatea celor subtile; 2. fineță exagerată.

*subtilitáte f. (lat. subtilitas, -átis). Calitatea de a fi subtil: prea multă subtilitate strică într’o lucrare. Pl. Lucrurĭ subtile: a recurge la, a umbla cu subtilitățĭ.

subtilitate s. f., g.-d. art. subtilității; (judecăți subtile) pl. subtilități

subtilitate s. f., g.-d. art. subtilității; (raționamente) pl. subtilități

subtilitate s. f., g.-d. art. subtilității; (idei) pl. subtilități

SUBTILITATE s. 1. v. acuitate. 2. v. ingeniozitate. 3. v. finețe. 4. v. distincție.

SUBTILITATE s. 1. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 2. ingeniozitate, inventivitate, iscusință. (~ unui procedeu.) 3. finețe, rafinament, rafinare. (~ nuanțelor stilistice.) 4. distincție, eleganță, finețe, rafinament. (~ în comportări.)