sugel sm [At: LB / V: (reg) sâng~, sujir / Pl: ~ei / E: cf lat sigillum, it sugello cf și sânge] 1 (Med; pop) Panarițiu. 2 (Buc) Bătătură¹ (6). 3 (Bot; reg; șîc ~-roșu) Urzică-moartă (Lamium purpureum). 4 (Bot; rar) Urzică-moartă (Lamium maculatum). 5 (Îc) ~-alb Plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe Si: urzică-moartă, (reg) fața-mâței, mierea-ursului-cu-flori-bălăi, urzică-albă, urzică-creață, urzică-moartă-albă, urzică-surdă, urzici-mortărețe (Lamium album). 6 (Reg; îc) ~-galben Gălbiniță (Laleobdolon luteum). 7 (Reg; îc) ~-roșu Tătăneasă (Symphytum officinale). 8 (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris).

SUGEL¹, sugei, s. m. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe; crește pe lîngă garduri și drumuri (Lamium purpureum); urzică-moartă. ◊ Compuse: sugel-alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și cu flori albe; crește prin păduri, tufișuri și livezi (Lamium album); sugel-galben = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori galbene-aurii; crește prin păduri umbroase și tufișuri umede (Galeobdolon luteum).

SUGEL², sugei, s. m. (Popular) Panarițiu. Ai făcut sugel la un deget. ȘEZ., la CADE. – Variantă: sugiu s. n.

SUGEL¹ ~i m. Plantă erbacee rău mirositoare, cu tulpina în patru muchii, cu frunze de forma inimii și flori roșii. * ~-alb sugel cu flori albe sau albe-gălbui. ~-galben sugel cu flori galbene-aurii. /<lat. sigillum

SUGEL² ~i m. pop. Inflamație purulentă a țesuturilor degetelor; panarițiu. /<lat. sigillum

sugel m. 1. Mold. panaris; 2 Tr. un fel de urzică (Lanium purpureum). [Tras din suge].

sugél (est) n., pl. e. și sugíŭ (vest) n., pl. urĭ. (cp. cu it. suggello, sigil, și cu rom. sug). Panariciŭ.

sângel sm vz sugel

sujir sm vz sugel

SUGIU s. n. v. sugel².

sugíŭ, V. sugel.

sugel (pop.) s. m., pl. sugei, art. sugeii

sugel (pop.) s. m., pl. sugei, art. sugeii

sugel s. m., pl. sugei, art. sugeii

SUGEL s. v. panarițiu.

SUGEL s. (BOT.) 1. (Lamium purpureum) urzică moartă, (reg.) țigancă. 2. sugel-alb (Lamium album) = urzică moartă, (reg.) fața-mâței, urzică albă, urzică creață. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) = (reg.) gălbiniță.

SUGEL s. (BOT.) 1. (Lamium purpureum) urzică moartă, (reg.) țigancă. 2. sugel alb (Lamium album) = urzică moartă, (reg.) fața-mîței, urzică albă, urzică creață. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) = (reg.) gălbiniță.

sugel s. v. PANARIȚIU.

sugel (-ei), s. m. – 1. Panarițiu. – 2. Urzică-moartă (Lamium purpureum, L. album). – Var. sugiu. Lat. sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum „pecete” cu sūgillāre „a face vînătăi” (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), cf. it. sugello „sigiliu” și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară. Sugiu apare în loc de *sugeu, sing. reconstituit după pl. sugei (după Candrea, de la sugel considerat drept dim.).

LAMIUM L., SUGEL, URZICĂ MOARTĂ, fam. Labiatae. Gem originar din Europa, Asia și nordul Africii, cca 45 specii, erbacee, anuale sau perene, majoritatea cu tulpini patrunghiulare, cu frunze lipsite de stipele. Flori hermafrodite, caliciu cu 5 dinți, corolă bilabiată, labiul superior boltit, cel inferior cu 2 lobi mici, laterali, uneori lipsesc, lobul mijlociu invers-cordiform, 14 stamine.