sulă sf [At: PO 247/16 / V: sule, (pop) suli / E: ml subula] 1 Unealtă alcătuită dintr-o tijă mare și subțire de oțel, dreaptă sau curbă, ascuțită la vârf, fixată într-un mâner și folosită în pielărie (cizmărie, cojocărie etc.) pentru găurit pielea, talpa etc, spre a putea trece acul cu ața prin ele Si: (reg) suliță (14). 2 (Îpf; îe) A pune (sau a-i băga) cuiva sula în coastă (sau în coaste) A sili. 3 (Pop; îe) ~ și căciula sau (reg) domn cu sula-n traistă Om extrem de sărac. 4 (Reg; prt; îae) Om care nu face nimic sau e nepăsător. 5 (Reg; îe) A-i intra (cuiva) sula A fi îngrijorat. 6 (Reg; îae) A o păți. 7 (Pfm; îe) A confunda (sau ce au a face, ce legătură are) sula cu prefectura Exprimă faptul că două lucruri, situații etc. n-au nimic comun între ele. 8 Unealtă asemănătoare cu o sulă (1), cu care se aleg firele la războiul de țesut. 9 Unealtă asemănătoare cu o sulă (1), de care se servește zețarul la scoaterea corecturilor. 10 (Pan; pfm; euf) Penis. 11 (Iht; îs) ~ de mare Pește necomestibil de apă sărată sau dulce, cu corpul subțire șui alungit Si: (reg) undrea (Syngnatus nigrolineatus). 12 (Reg; șîs ~la ciobanului) Pietrar (Aspro zingel). 13 (Reg) Fusar (3) (Aspro streber). 14 (Pop) Sulac (9) (Cyprinus carpio hungaricus). 15 (Reg; îc) sula-ciobanului Guvid de mare (Gobius cephalarges Palt).

SULĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită mai ales de cizmari și de cojocari), formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mîner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a se putea petrece acul sau ața prin ele. Sta aplecat deasupra lăzii cu sule, cuie, piele veche... și mereu bătea într-o pingică. DUNĂREANU, N. 17. Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între... ace, sule, clește... și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81. Și-a luat sula și acul și... s-a apucat iar de ciubotărie. ȘEZ. I 261. ◊ Expr. Sula și căciula, se spune despre un om foarte sărac. Sînt golan, precum mă vezi: sula și căciula. ISPIRESCU, L. 288. A pune (cuiva) sula în coastă v. coastă (2). ♦ Unealtă cu care se aleg firele la războiul de țesut. Eu i-oi face o sută de coți de pînză din fuiorul acesta, numai de mi-a face și boierul din lemnul acesta... toate lucrurile cîte-mi trebuiesc la țăsut: stative, vătale, sule, tălpigi, ițe, vergele și toate celealalte. SBIERA, P. 222. ♦ Unealtă de care se servește zețarul la scoaterea corecturilor. 2. (Regional, în compuse) Sulă-de-mare = pește cu corpul subțire și foarte alungit, care trăiește în mare, în rîuri și în unele lacuri (Syngnatus nigrolineatus).

SULĂ ~e f. Unealtă de găurit formată dintr-un ac lung și gros, fixat într-un mâner. ◊ A pune (sau a băga) cuiva ~a în coaste (sau în coastă) a forța pe cineva să facă un lucru. /<lat. subula

sulă f. 1. ac lung și gros de care se servesc cismarii; a pune cuiva sula în coaste, a-l sili de a face ceva; 2. Zool. pietrar (după conformațiunea-i). [Lat. SUBULA].

súlă f., pl. e (lat. sûbŭla, sulă, d. súere, a coase [că sula a fost primu ac]. Din súbula s’a făcut subla, *suulă, sulă; it. subbia, sard. sula. V. cos și suvac. Cp. cu sul, staul, fiulă, creĭer, cĭur, lăuruscă). Ac gros cu care se împunge (hîrtia, pelea) și apoĭ se bagă sfoara și se coase. Fig. A pune cuĭva sula (saŭ sulița) în coastă, a-l sili să facă ceva amenințîndu-l. Un fel de crap supțiratic (cyprinus hungáricus). Un fel de peștișor numit și pitrar. V. petrar.

petrár (est) și pĭetrár (vest) m. Zidar (Mold.). Lucrător pe pavaje. Un fel de peștișor numit și sulă, foarte asemenea cu fusaru (aspro zingel). Petrean.

sulă s. f., g.-d. art. sulei; pl. sule

sulă s. f., g.-d. art. sulei; pl. sule

sulă s. f., g.-d. art. sulei; pl. sule

SULĂ s. v. fusar, fusar mare, membru, penis, pietrar.

SULĂ s. (IHT.) 1. (Cyprinus carpio hungaricus) (pop.) sulac, (reg.) sular, sulinar, suloi, ulucar, crap săltăreț, crap sulatic, crap sulednic. 2. (Syngnatus nigro lineatus) (reg.) andrea.

SULĂ s. (IHT.) 1. (Cyprinus carpio hungaricus) (pop.) sulac, (reg.) sular, sulinar, suloi, ulucar, crap săltăreț, crap sulatic, crap sulednic. 2. (Syngnatus nigrolineatus) (reg.) andrea.

sulă s. v. FUSAR. FUSAR MARE. MEMBRU. PENIS. PIETRAR.

sulă (-le), s. f. – 1. Dorn, priboi. – 2. (Înv.) Lance. – 3. Organ genital masculin. – Mr., megl. sulă, istr. sule. Lat. sūbŭla (Cipariu, Gram., 95; Cihac, I, 265; Pușcariu 1689; REW 8403), cf. logud. sula, it. suggia, friul. suble, gal. solla, ngr. σοῦβλα „vătrai”; în celelalte cazuri ar urma să ne referim la lat. subella (REW 8356). Sensul 3 este un eufemism, în loc de pulă. Der. sulac, s. n. (Arg., penis; organ genital al calului); sulhac (var. suhac, suvac), s. m. (dorn; vargă), în Trans. și Mold., contaminat cu rut. suvac „par” (Candrea; după Philippide, Principii, 149, suvac ar fi ngr. σουβλάϰι „vătrai”); sulac (var. sulă, suloi, sulinar), s. m. (varietate de crap, Cyprinus carpio hungaricus), probabil datorită formei sale lunguiețe (după Candrea în legătură cu rut. sulá „șalău”, sb. sulac „grindel”); sular, s. m. (pește, Aspro streber), cf. celălalt nume al său fusar; sulhar (var. sulhariu), s. m. (Trans., Mold., băț, buștean); sulastru, s. m. (grindel, Lota vulgaris); sulatic (var. suletic), adj. (subțire, lunguieț); sulea, s. m. (nimeni); sulednic, adj. (ascuțit, se zice despre o varietate de crap); suleget (var. suleged, suleagăn), adj. (înv., zvelt, delicat), a cărui der. este puțin clară (der. din lat. *sublicĭdus, de la sublicĭus „de băț” propus de Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 618, Pușcariu 1690, Tiktin este improbabilă, cf. REW 8376), probabil de la suletic, sulednic, prin intermediul unei forme *sulejnic și prin asociație cu deget; suli, vb. (a coase prost, a însăila).

sulă, sule, s.f. – Unealtă alcătuită dintr-un fier ascuțit și mâner din lemn, folosită la găuritul materialelor textile și din piele. – Lat. subula „sulă” (Șăineanu, Scriban; Cipariu, Cihac, Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

a pune (cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva).

a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.

pielea sulii / pulii expr. (obs.) nimic.