SĂPTĂMÂNĂ, săptămâni, s. f. Perioadă de șapte zile consecutive, care se socotește (la noi) de luni dimineața până duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an; p. gener. perioadă de șapte zile consecutive. ◊ (În cultul religiei creștine) Săptămâna Mare (sau a Patimilor) = ultima săptămână înainte de Paște. Săptămâna Luminată (sau Albă) = săptămâna care începe cu duminica Paștelui. Săptămâna Brânzei = prima săptămână din Postul Paștelui, în care Biserica Ortodoxă permite să se mănânce lapte și derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) în săptămâna oarbă (sau chioară) = a nu-și da seama de realitate, a acționa pe negândite. ♦ (Cu determinări în genitiv) Interval de șapte zile consacrat în mod oficial unei anumite activități. Săptămâna cărții. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzând un număr mare de zile. – Lat. septimana.

săptămână sf [At: CORESI, EV. 11 / V: (înv) sept~, (reg) stăm~ / Pl: ~ni, (înv) ~ne / E: ml septimana] 1 Perioadă de șapte zile consecutive care se socotește (la noi) de luni dimineața până duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an, constituind o diviziune calendaristică. 2 (Îs) ~na (cea) mare (sau a Paștilor, a patimilor, (pop) a deniilor, (reg) neagră, a chinului) Ultima săptămână înainte de Paști. 3 (Îs) ~na Paștilor (sau (pop) a sărbătorilor, luminată, (reg) a Paștilor mici, a albilor, a negrilor, a vederii, a Tomii, a blajinilor, a mironosițelor) Săptămâna care începe cu duminica Paștilor. 4 (Îs) ~na albă (sau a brânzei) Prima săptămână din postul Paștilor (în care biserica ortodoxă permite să se mănânce lapte și derivatele lui). 5 (Reg; șîs) ~na nebunilor, a bondrișilor, a ouălor, a peștelui Ultima săptămână înaintea începerii postului Paștilor. 6 (Îs) ~na învârstată (sau, reg, vârstată, a hârții, hârțească, de harți, mistreață, curată, tărcată, a cătărigelor, a clisei, a aicilor) Penultima săptămână înainte de începerea postului Paștilor (în care biserica ortodoxă permite să se mănânce carne, în afară de miercurea și vinerea Si: (reg) cârneleagă, harți. 7 (Reg; îs) ~na cu harți (sau hârțească, papistrită, pestriți a fariseului, a moșilor, de carne, învâstrată) A treia săptămână înainte de începerea postului Paștilor (în care biserica ortodoxă permite să se mănânce carne miercurea și vinerea) Si: harți, cârneleagă. 8-9 (Îljv) Cu ~na (Pe) timp de o săptămână. 10-11 (Reg; îal) De ~ (Care este) de serviciu pe timp de o săptămână. 12 (Îlav) Pe ~ În fiecare (sau în interval de o) săptămână Si: săptămânal (1). 13 (Îlav) Din ~ în ~ sau ~de~ Săptămânal (1). 14 (Îlav) Cu ~nile Timp de mai multe săptămâni. 15 (Îal; pex) Timp (relativ) îndelungat. 16 (Pfm; îe) A fi (sau a intra) în ~na oarbă (sau chioară) Se spune despre cineva care nu-și dă seama de realitate, care acționează pe negândite. 17 (Reg; îe) Este în ~ni Se spune despre o femeie lăuză. 18 (Spc; urmat de determinări de obicei în genitiv) Perioadă de 7 zile consecutive dedicată (în mod oficial) unei anumite activități. 19 (Lpl) Timp nedeterminat, care cuprinde un număr de zile considerat (relativ) mare. 20 (Lpl) Perioadă (destul de) îndelungată. 21 sf Perioadă de cinci (șase) zile lucrătoare consecutive, care începe luni și sfârșește vinerea (sâmbăta).

SĂPTĂMÂNĂ, săptămâni, s. f. Perioadă de șapte zile consecutive, care se socotește (la noi) de luni dimineața până duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an; p. gener. perioadă de șapte zile consecutive. ◊ (În cultul religiei creștine) Săptămâna Mare (sau a Patimilor) = ultima săptămână înainte de Paști. Săptămâna luminată (sau albă) = săptămâna care începe cu duminica Paștilor. Săptămâna brânzei = prima săptămână din postul Paștilor, în care Biserica ortodoxă permite să se mănânce lapte și derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) în săptămâna oarbă (sau chioară) = a nu-și da seama de realitate, a acționa pe negândite. ♦ (Cu determinări în genitiv) Interval de șapte zile consacrat în mod oficial unei anumite activități. Săptămâna cărții. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzând un număr mare de zile. – Lat. septimana.

SĂPTĂMÂNĂ ~i f. 1) Interval de timp egal cu șapte zile succesive (socotit de luni dimineața până duminică seara). 2) Orice perioadă de șapte zile consecutive. ~a poeziei. ~a cărții. ◊ ~ de muncă numărul zilelor (sau al orelor) lucrătoare din cursul unei săptămâni calendaristice. [ G.-D. săptămânii] /<lat. septimana

săptămână f. răstimp de șapte zile, de Luni dimineața până Dumineca seara; săptămâna albă (brânzei), cea dinainte de postul Paștilor, când nu se mănâncă decât lapte și brânză; săptămâna luminată, între Paști și Dumineca Tomii; săptămâna mare, cea dinainte de Paști. [Lat. SEPTIMANA].

septămână sf vz săptămână^[1] corectat(ă)

stămână sf vz săptămână

SĂPTĂMÎNĂ, săptămîni, s. f. Perioadă de șapte zile consecutive care se socotește de luni dimineața pînă duminică seara și care se repetă de cincizeci și două de ori într-un an; p. ext. orice perioadă de șapte zile consecutive. Socoate că într-o săptămînă s-ar putea întoarce. SADOVEANU, N. F. 139. Ușa mare de la cramă Este scoasă din țîțîni, Că-i în toi cules de poamă De vreo două săptămîni. D. BOTEZ, F. S. 90. Am vrut să te cuprind și pentru atîta lucru Ai plîns și n-ai venit la noi o săptămînă. COȘBUC, P. I 173. ◊ (În cultul religiei creștine) Săptămîna mare (sau a patimilor) = ultima săptămînă înainte de paști. De ce nu vă-astîmpărați în mănăstire și să vă căutați de suflet, măcar în săptămîna patimilor?! CREANGĂ, P. 110. Săptămîna luminată (sau albă) = săptămîna care începe în duminica paștilor. Cele 40 de zile, din vinerea săptămînii luminate și pînă joi înainte de rusalii, fac azi în amintirea mea o lacună curioasă. GALACTION, O. I 240. Săptămîna brînzei = prima săptămînă din postul paștilor, în care biserica ortodoxă permite să se mănînce lapte și derivatele lui. ♦ (La pl., nearticulat) Timp nedeterminat, cuprinzînd un număr mare de zile. Săptămîni îndelungi, cu ploi mărunte de toamnă, au început să se scurgă greu în bordeiul de sub piciorul podului alb. C. PETRESCU, S. 51. Te urmărește săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. EMINESCU, O. I 189. ♦ (Cu determinări în genitiv) Interval de șapte zile dedicat în mod oficial unei anumite activități. Săptămîna filmului pentru tineretul școlar se organizează la un mare număr de cinematografe. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2861. În cadrul săptămînii prieteniei romîno-sovietice, zilele trecute a avut loc la T. Național un simpozion în cinstea sărbătoririi teatrului sovietic. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 110, 14/3.

săptămână-record s. f. Săptămână foarte importantă dintr-un anumit punct de vedere ◊ „În cadrul săptămânii record a muncii patriotice [...] principalele obiective vizează înfrumusețarea străzilor și bulevardelor.” I.B. 1 II 75 p. 1. ◊ „Luni, în numeroase întreprinderi din Capitală, a început o săptămână record a activității productive.” R.l. 8 VII 75 p. 4; v. și 4 XII 79 p. 1 (din săptămână + record)

Negri (Săptămâna Negrilor) m. pl. alt nume dat săptămânei mironosițelor, care vine după săptămâna luminată (a treia zi de Paște) când cele mai multe femei postesc. [Origină necunoscută].

săptămînă f., pl. ĭ (lat. pop. sĕptimani, din cl. septimanus, care cade la șapte ale luniĭ, d. septem, șapte; it. settimana, pv. setmana, fr. semaine, sp. semana). Timp de șapte zile fixate de calendar: anu are 52 de săptămîni, săptămîna are 7 zile (Lunĭ, Marțĭ, Mercurĭ, Joĭ, Vinerĭ, Sîmbătă și Duminică). Timp de șapte zile începînd orĭ de cînd: mă întorn într’o săptămînă. Săptămîna albă, săptămîna brînzeĭ, oŭălor și peșteluĭ, săptămîna care precede postu mare. Săptămîna mare saŭ săptămîna patimilor, săptămîna deniilor, cea care precede Paștele. Săptămîna luminată, săptămîna Pașteluĭ. – Pl. e (Let. 2, 11).

săptămână s. f., g.-d. art. săptămânii; pl. săptămâni

săptămână s. f., g.-d. art. săptămânii; pl. săptămâni

săptămână s. f., g.-d. art. săptămânii; pl. săptămâni

SĂPTĂMÂNĂ s. 1. (înv.) sâmbătă. (Vine la noi de două ori pe ~.) 2. (BIS.) săptămâna mare = săptămâna patimilor; săptămâna patimilor = săptămâna mare.

SĂPTĂMÂNA CĂRNII s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA CLISEI s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA CURATĂ s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA DE PRAGURI s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA HÂRȚII s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA HÂȚEASCĂ s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA ÎMPESTRIȚATĂ s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA ÎNVÂRSTATĂ s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA MISTREAȚĂ s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA TĂRCATĂ s. v. cârneleagă, harți.

SĂPTĂMÂNA VÂRSTATĂ s. v. cârneleagă, harți.

săptămâna de praguri s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămâna hârții s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămâna hîrțească s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămâna împestrițată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămâna învîrstată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămîna cărnii s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămîna clisei s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămîna curată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămîna mistreață s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămîna tărcată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

săptămîna vîrstată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

SĂPTĂMÎNĂ s. (înv.) sîmbătă. (Vine la noi de două ori pe ~.)

săptămînă (-ni), s. f. – Perioadă de șapte zile consecutive. – Mr. s(ip)tămînă, megl. sàptămǫnă. Lat. sĕptĭmāna (Diez, I, 382; Pușcariu 1513; REW 7834), cf. it. settimana, port., cat. setmana, fr. semaine, sp., port. semana. – Der. săptămînal, adj. (care se petrece în fiecare săptămînă).

săptămână, săptămâni s. f. Perioadă de șapte zile consecutive, socotită de luni dimineață până duminică seară; p. ext. orice perioadă de șapte zile consecutive. ◊ Săptămâna mare (sau a patimilor) = ultima săptămână înainte de Paști. ◊ Săptămâna luminată (sau albă) = săptămâna care începe cu duminica Paștilor. ◊ Săptămâna brânzei = ultima săptămână din perioada de dulce dinaintea postului Paștilor, când Biserica recomandă creștinilor în alimentație laptele și derivatele lui. ◊ Săptămâna liturgică = săptămâna care începe cu duminica (respectiv cu vecernia de sâmbătă seara) și se sfârșește cu sâmbăta (respectiv cu ceasul al nouălea). Constituie o subdiviziune importantă a anului liturgic (bisericesc), deoarece reglementează succesiunea celor opt glasuri (ehuri sau moduri de cântare) ale Octoihului în tot cursul anului. Șirul lor începe cu săptămâna luminată (prima după Paști) și se încheie cu ultima săptămână dinaintea Paștilor numită și săptămâna mare. – Din lat. septimana.

SĂPTĂMĂNA INTERNAȚIONALĂ A MUZICII NOI, festival internațional înființat în 1991 la București, care se desfășoară anual între 23 și 30 mai și are ca scop promovarea muzicii contemporane românești și internaționale.

săptămâna brânzei expr. (pop.) perioadă de intensă activitate erotică.