sărărie sf [At: (a. 1715) IORGA, S. D. VII, 93 / Pl: ~ii / E: sare + -ărie] 1 (Îrg) Salină (1). 2 Loc de unde se extrage sarea (1) prin evaporarea apei de mare. 3 Depozit, prăvălie, loc în care se vindea sare (1). 4 Impozit care se percepea pe vânzarea sării (1). 5 Loc unde se pune sarea (1) pentru animale. 6 (Pex) Construcție rudimentară în care se pune sare (1) în blocuri (sau sare în amestec cu lut, care se pregătește) pentru a completa hrana vânatului. 7 (Olt; Mun) Solniță.

SĂRĂRIE, sărării, s. f. (Regional) Loc unde se exploatează sarea; ocnă, salină.

SĂRĂRIE ~i f. 1) Loc de unde se extrage sarea; mină de sare; salină; ocnă. 2) Depozit de sare. 3) Loc unde se pun bulgări de sare pentru animalele sălbatice. /sare + suf. ~ărie

sărărie f. locul unde se vinde sare.

sărăríe f. Zăcămînt, depozit orĭ debit de sare. Loc unde se pune sare ca s’o lingă vitele orĭ și fiarele. Vest. Solniță.

sărărie s. f., art. sărăria, g.-d. art. sărăriei; pl. sărării, art. sărăriile (desp. -ri-i-)

sărărie s. f., art. sărăria, g.-d. art. sărăriei; pl. sărării, art. sărăriile

sărărie s. f., art. sărăria, g.-d. art. sărăriei; pl. sărării, art. sărăriile

SĂRĂRIE s. v. ocnă, salină, solniță.

sărărie s. v. OCNĂ. SALINĂ. SOLNIȚĂ.