opțiuni
  • info

10 definiții pentru tânără

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – Lat. *tenerus (= tener).

TÂNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără. – Lat. *tenerus (= tener).

tanăr, ~ă smf, a vz tânăr

tânăr, ~ă [At: PSALT. HUR. 124v/11 / V: (îrg) tin~, tiner, (înv) ~ner, (reg) tan~ / Pl: tineri, tinere, (reg) ~i, ~e / E: ml tener] 1-2 smf, a (Persoană) care este, ca vârstă, între adolescență și maturitate Si: june, (îvr) tineriu, (reg) tretin (3). 3-4 smf (Îljv) De ~ (Care este) din fragedă vârstă. 5 sm (Înv) Copil1 (3). 6 a (D. animale) Care de-abia a ajuns la maturitate. 7 a Format din tineret (1). 8 a Care este caracteristic unui om neajuns la maturitate. 9 a Care aparține unui om neajuns la maturitate. 10 a Care denotă tinerețe (1). 11 a (D. vârstă, ani etc.) Care ține de tinerețe (1) Si: tineresc (1). 12 a (D. carne) Care provine de la animale tinere (6) Si: fraged. 13 a (D. plante) Care nu a ajuns la maturitate. 14 a (D. păduri, livezi etc.) Care este format din plante neajunse la maturitate. 15 a (D. părți ale plantelor) Care se află la începutul dezvoltării. 16 a Care există de puțină vreme Si: nou, recent. 17 a (Îvr; îs) Lună ~ă Lună nouă. 18 a (Înv; îs) An ~ Ziua de 1 septembrie, când începe anul calendaristic bisericesc. 19 a (Reg; îs) Duminica ~ă Prima duminică după ce apare luna nouă. 20 a (D. persoane) Care este mai puțin înaintat în vârstă decât persoanele cu aceeași funcție, ocupație etc. 21 a (D. persoane) Care este numit recent într-o funcție. 22 a (D. vin) Care face parte din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior. 23-24 smf, a (Reg) (Persoană) de curând căsătorită. 25 sms (Reg) Mire. 26 sfs (Reg) Mireasă. 27 smf (Reg; lpl, m) Miri.

TÎNĂR2, -Ă, tineri, -e, s. m. și f. (În opoziție cu bătrîn) Persoană între copilărie și maturitate; persoană care nu e înaintată în vîrstă, care nu e matură. V. adolescent. În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. CAMIL PETRESCU, N. 131. Tînărul se zăpăci de tot, ascultînd destăinuirile atît de intime. REBREANU, R. I 30. Închis într-o chilie... zăcea frumosul tînăr de optsprezece ani. CARAGIALE, S. N. 163. Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tânăr adj. m., s. m., pl. tineri; adj. f., s. f. tânără, pl. tinere

tânăr adj. m., s. m., pl. tineri; adj. f., s. f. tânără, pl. tinere

tînăr

tânăr.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂNĂRĂ s., adj. 1. v. adolescentă. 2. s., adj. jună. (O fată ~.)

TÎNĂRĂ s., adj. 1. s. adolescentă, fetișcană. (O ~ zglobie.) 2. s., adj. jună. (O fată ~.)

Intrare: tânără
substantiv feminin (F24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânără
  • tânăra
plural
  • tinere
  • tinerele
genitiv-dativ singular
  • tinere
  • tinerei
plural
  • tinere
  • tinerelor
vocativ singular
  • tânără
  • tânăro
plural
  • tinerelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tânără, tineresubstantiv feminin
tânăr, tinerisubstantiv masculin

  • 1. Persoană, prin generalizare ființă, care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: tinerior
    • format_quote În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. CAMIL PETRESCU, N. 131. DLRLC
    • format_quote Tînărul se zăpăci de tot, ascultînd destăinuirile atît de intime. REBREANU, R. I 30. DLRLC
    • format_quote Închis într-o chilie... zăcea frumosul tînăr de optsprezece ani. CARAGIALE, S. N. 163. DLRLC
    • format_quote Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.