20 de definiții pentru taban (obiect)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABAN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

taban1 sn [At: (cca 1777-1792) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 70 / V: (reg) ~bon, tavan, tăb~, tăvan, tib~ sn, ~ba, ~ă sf / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / E: tc taban] 1 (Mol) Căptușeală care se pune la încălțăminte Si: branț. 2 (Dob) Talpa plugului Si: plaz1. 3 (Mol; Trs; șîf tavan) Lemn gros, care se așază la temelia unei construcții Si: talpă (60). 4 (Mol; șîf tavan) Scândură subțire și lungă Si: șipcă1, (reg) leaț. 5 (Reg) Fiecare dintre scândurile lungi și subțiri care se bat pe căpriorii acoperișului, pentru a susține țiglele sau șindrila Si: (reg) muchier. 6 (Reg) Scheletul acoperișului, format din tabane1 (5). 7 (Mol; îf tabon) Streașină din scânduri. 8 (Mol) Fiecare dintre bucățile de scândură care se întrebuințează la acoperirea dependințelor. 9 (Mol) Lemn din care se fac plute1. 10 (Olt; Mun; șip, îf tavane) Podea de scânduri. 11 (Reg) Prispă de lemn. 12 (Reg; îf tăvan) Zid de piatră sau de cărămidă pe care este așezat cuptorul de pâine. 13 (Reg; îf tabană) Smochină (1). 14 (Îrg; șîf tiban) Șirag de smochine. 15 (Mol) Tivitură din blană de oaie făcută la un cojoc ciobănesc. 16 (Înv) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor.

TABAN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.

TABAN2, tabane, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. Ali... s-a descălțat și a scos din tabanul imineilor aurul. SADOVEANU, O. L. 126. 2. (Regional) Scîndură subțire și lungă întrebuințată la scheletul acoperișului unei case. 3. Talpa plugului; plaz. – Pl. și: (2, m.) tabani.

TABAN2 ~e n. 1) Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2) Scândură lungă și subțire, având diferite întrebuințări. 3) Suport la plug care înlesnește alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. taban

taban n. Mold. 1. adaosul interior la talpa încălțămintelor; 2. scândură lungă și subțire din care se fac plute. [Turc. TABAN, talpă și scândură].

1) tabán n., pl. e (turc. taban, talpă, pĭedestal; sîrb. taban, talpă). Căptușeala interioară a tălpiĭ, adaus care se pune la talpă prin ăuntru (numit și branț) cînd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă în doŭă muchĭ (mucher) care se pune la talpa caseĭ. Prispă de lemn. Șirag de smochine: un taban de smochine. Plaz.

taba sf vz taban1

taba2 sf vz taban1

tabon1 sn vz taban1

tavan2 sn vz taban1

tăban sn vz taban1

tăvan1 sn vz taban1

tiban sn vz taban1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!taban1 (branț; scândură; talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabanuri

!taban2 (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabane/tabanuri

taban (branț, scândură, talpa plugului) s. n., pl. tabane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TABAN s. v. branț, călcâi, leaț, plaz, prispă, șipcă, talpă.

taban s. v. BRANȚ. CĂLCÎI. LEAȚ. PLAZ. PRISPĂ. ȘIPCĂ. TALPĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

taban (-ne), s. n.1. Branț. – 2. Talpă, suport. – 3. Funie, împletitură. – 4. Talpă a plugului. Tc. taban „talpă” (Tiktin).

Intrare: taban (obiect)
taban2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taban
  • tabanul
  • tabanu‑
plural
  • tabanuri
  • tabanurile
genitiv-dativ singular
  • taban
  • tabanului
plural
  • tabanuri
  • tabanurilor
vocativ singular
plural
taban1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taban
  • tabanul
  • tabanu‑
plural
  • tabane
  • tabanele
genitiv-dativ singular
  • taban
  • tabanului
plural
  • tabane
  • tabanelor
vocativ singular
plural
tiban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
taban3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taban
  • tabanul
  • tabanu‑
plural
  • tabani
  • tabanii
genitiv-dativ singular
  • taban
  • tabanului
plural
  • tabani
  • tabanilor
vocativ singular
plural
taba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

taban, tabanurisubstantiv neutru

  • 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte. DEX '09 DLRLC
    sinonime: branț
    • format_quote Ali... s-a descălțat și a scos din tabanul imineilor aurul. SADOVEANU, O. L. 126. DLRLC
  • 2. regional Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. DEX '09 DLRLC
  • 3. Talpă a plugului. DEX '09 DLRLC
    sinonime: plaz
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.