talpoș sm [At: (a. 1700) IORGA, S. D. V, 357 / V: (înv) ~Iboj, tălpaș, tolpaș, (reg) tăl~ / Pl: ~i / E: mg talpas, talpos] 1 (Înv) Infanterist. 2 (Reg; îf tălpoș) Cal căruia îi lipsește din talpa copitei osul mort, în formă de unghi ascuțit (și astfel calcă pe toată talpa).

tálpoș, V. tălpaș.

talboj sm vz talpoș

tălpaș sm vz talpoș

tălpoș sm vz talpoș

tolpaș sm vz talpoș

tălpáș și tálpoș m. (ung. talpas, cu tălpile marĭ, pedestru). Vechĭ. Pl. Un corp de pedestrime înființat de Șerban Cantacuzino în 1688 după modelu pedestrimiĭ ungureștĭ.

TALPOȘ s. v. infanterist.

talpoș s. v. INFANTERIST.

talpoș, talpoși, s.m. (înv.) infanterist.

talpoș, talpoși, s.m. – (reg.; mil.) Infanterist („corp de armată înființată de Șerban Cantacuzino, în 1688, după modelul pedestrimii ungurești”, Scriban, 1939). ♦ (onom.) Talpoș, Talpos, Talpoșanu, Talposi, nume de familie frecvent în zona Chioar și Codru (637 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. talpas „cu tălpile mari, pedestru” (Scriban, DER, MDA).