8 definiții pentru tefaric
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tefaric sn [At: (a. 1786) ap. TDRG / V: (înv) tif~, tifarichi / Pl: ~uri / E: tc tefarik] (Tcm) 1 (Înv) Obiect prețios Si: giuvaer. 2 (Mol; îf tifaric) Pramatie.
tefaríc și tifaríchĭ n., pl. urĭ (turc. tefarik; ngr. tefariki). Vechĭ. Obĭect prețios, gĭuvaĭer, raritate artistică. Azĭ. Est. Rar. (tifaric). Pramatie, tacîm.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tifaric sn vz tefaric
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tifarichi sn vz tefaric
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tifaríc(hĭ), V. tefaric.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TEFARIC s. v. bijuterie, giuvaer, odor, podoabă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tefaric s. v. BIJUTERIE. GIUVAER. ODOR. PODOABĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tefaric (-curi), s. n. – Giuvaer, obiect prețios. – Var. tifarichi. Tc. tefarik (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||