TELURIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique.

teluric, ~ă a [At: J. CIHAC, I. N. 407/4 / S și: tellu~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tellurique, ger tellurisch] 1 (Chm) Teluros (1). 2 (Îs) Acid ~ Acid obținut prin oxidarea acidului teluros (2). 3 (Liv) Care aparține Pământului Si: pământesc. 4 Privitor la Pământ Si: pământesc. 5 (Îs) Apă ~ă Apă subterană. 6 (Îs) Curent ~ Curent electric care circulă prin sol. 7 (Îs) Mișcare ~ă Cutremur (2). 8 (Fig) Preocupat excesiv de probleme materiale. 9 (Fig) Prozaic.

TELURIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique.

TELURIC², -Ă, telurici, -e, adj. Care e compus cu telurul, care rezultă din telur. Acid teluric.

TELURIC¹, -Ă, telurici, -e, adj. (Livresc) Care se referă la pămînt, care ține de pămînt; pămîntesc. Întreaga noapte e dominată... de cîntecul neîntrerupt și teluric al milioanelor de greieri, dezlănțuiți. BOGZA, C. O. 397. Fără îndemn, lăutarii își porniră iar tînguirea lor bizară – ca un freamăt al pădurilor și ca un susur teluric. SADOVEANU, Z. C. 51. Cocsul, antracitul, aceste negre excedente A capitalului teluric din timpul antedeluvian Abia acum, în vremea noastră, dau rezultate excelente În sobele de teracotă, de fontă și de porțelan. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 34. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol.

TELURIC, -Ă adj. 1. (Liv.) Referitor la pămînt, pămîntesc. ♦ (Fiz.) Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. 2. Acid teluric = acid foarte slab care se obține prin oxidarea telurului cu acid cloric. [< fr. tellurique, cf. lat. tellus – pămînt].

TELURIC, -Ă adj. 1. referitor la pământ, pământesc, terestru. ♦ curent ~ = curent electric care circulă prin sol. 2. care conține telur. ♦ acid ~ = acid foarte slab obținut prin oxidarea telurului cu acid cloric. (< fr. tellurique)

TELURIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care conține telur; cu telur în componență. Compus ~. ◊ Acid ~ acid foarte slab, obținut prin oxidarea telurului cu acid clorhidric. /<fr. tellurique, germ. tellurisch

TELURIC² ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de Pământ; propriu Pământului; pământesc; terestru. ◊ Curent ~ curent electric care circulă prin sol. /<fr. tellurique, germ. telurisch

telúric, -ă adj. (d. telur). Chim. Acid teluric, produs de telur.

teluric (livr.) adj. m., pl. telurici; f. telurică, pl. telurice

teluric (livr.) adj. m., pl. telurici; f. telurică, pl. telurice

teluric adj. m., pl. telurici; f. sg. telurică, pl. telurice

teluric

TELURIC adj. v. pământesc, terestru.

teluric adj. v. PĂMÎNTESC. TERESTRU.