ticăloșie sf [At: (a. 1703) GCR I, 348/10 / Pl: ~ii / E: ticălos + -ie] 1 (Îrg) Stare de mizerie Si: lipsă, nenorocire, sărăcie,Țîrg) ticală (2). 2 Lipsă de scrupule Si: (rar) ticăloșenie (1), (înv) ticăiție (1). 3 Faptă josnică Si: josnicie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (rar) ticăloșenie (2), (pop) parșivenie, (reg) năsărâmbie, parșivărie, (înv) ticăiție (2), (fig) tină (3).

TICĂLOȘIE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală (v. josnicie); faptă josnică, mișelie. But îl înjura cumplit pe Anculia pentru ticăloșia sa. DUMITRIU, N. 207. Multe necredințe și ticăloșii ați săvîrșit; acuma, la domnia Tomșei, v-a sosit și vouă veleatul! SADOVEANU, O. VII 74. Da cîte ticăloșii am văzut eu acolo, vă spui drept, m-am speriat. VLAHUȚĂ, O. A. II 96. 2. (Astăzi rar) Stare de sărăcie, de mizerie; (la pl.) suferințe fizice, infirmități, boli. Dar dacă el se întoarce la ticăloșia din care-a ieșit, n-are decît. SADOVEANU, P. M. 145. Zîna îl amenință cu boală și cu toate ticăloșiile omenești, dacă nu s-o duce. ISPIRESCU, L. 231. Fărmături, blide aruncate în toate părțile, cofăielul de vin răsturnat, ticăloșie mare. CREANGĂ, P. 11. Muri pribeag și în ticăloșie la Constantinopole. BĂLCESCU, M. V. 277.

TICĂLOȘIE ~i f. 1) Stare de ticălos; decădere morală. 2) Faptă de ticălos; josnicie; mârșăvie; abjecție. [G.-D. ticăloșiei] /ticălos + suf. ~ie

ticăloșie f. 1. mizerie: îl rugă s’aibă milă de ticăloșia lui ISP.; 2. stare ticăloasă, păcătoșie: ticăloșia oamenilor NEGR.

ticăloșíe f. Starea saŭ defectu omuluĭ ticălos: mare ticăloșie pe eĭ, pe casa asta!. – Și -énie.

ticăloșie s. f., art. ticăloșia, g.-d. art. ticăloșiei; pl. ticăloșii, art. ticăloșiile (desp. -și-i-)

ticăloșie s. f., art. ticăloșia, g.-d. art. ticăloșiei; pl. ticăloșii, art. ticăloșiile

ticăloșie s. f., art. ticăloșia, g.-d. art. ticăloșiei; pl. ticăloșii, art. ticăloșiile

TICĂLOȘIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, (reg.) mârșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgânătate, păgânie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)

TICĂLOȘIE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.

TICĂLOȘIE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păginie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)

ticăloșie s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE.