5 definiții pentru tocănău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tocănău sn [At: T. PAPAHAGI, M. 234 / Pl: ~nauă, ~canauă / E: tocană + -ău] (Mar) Făcăleț cu care se mestecă mămăliga Si: (reg) tocăner.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TOCĂNĂU s. v. făcăleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tocănău s. v. FĂCĂLEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tocănău, (tocăner), s.n. – (reg.) Băț cu care se amestecă mămăliga (tocana); făcăleț (ALRRM, 1971: 520). (Maram.). – Din tocană + suf. -ău (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tocănău, (tocăner), s.n. – Băț cu care se amestecă mămăliga (tocana); făcăleț (ALR 1971: 520). – Din tocană + -ău.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: tocănău
tocănău substantiv neutru
| substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)