torace sn [At: KRETZULESCU, A. 14/24 / V: (înv) ~ax (S și: ~acs), ~axă sf / Pl: ~ / E: lat fr thorax] 1 (Atm) Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator Si: (reg) tabla¹ (43) pieptului. 2 (Atm; pex) Piept. 3 (Zlg) Parte a corpului insectelor de care se articulează picioarele. 4 (Îvr) Armură (1).

TORACE s. n. sg. Cavitate în corpul vertebratelor, cuprinsă între vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, conținînd principalele organe ale sistemului circulator și respirator; coșul pieptului. Le lipsește partea stîngă a toracelui, cu toate ale ei. CARAGIALE, O. III 139. ♦ Parte a corpului insectelor de care sînt legate picioarele.

TORACE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].

TORACE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax)

TORACE n. 1) Cavitate a corpului, până la diafragmă, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator; coșul pieptului. 2) (la insecte) Partea mijlocie a corpului de care se țin picioarele și aripile. /<fr. thorax

torace m. Anat. pieptul, sub raportul capacității sale.

*toráce n., pl. tot așa (vgr. thórax, thórakos). Anat. Pept.

torax sn vz torace

toraxă sf vz torace

torace s. n., art. toracele; pl. torace

torace s. n., pl. torace

torace s. n., pl. torace

TORACE s. (ANAT.) 1. cavitate toracică, coșul pieptului, cutie toracică. 2. piept.

TORACE s. (ANAT.) 1. coșul pieptului, cutie toracică. 2. piept.

torace s. m. – Coșul pieptului. It. torace. – Der. toracic, adj., din fr. thoracique.