total, ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e a, ~uri sn / E: fr total] 1 a Care cuprinde totul² (1) Si: complet, integral, întreg. 2 av În întregime. 3 a (Cu valoare de superlativ) Cât se poate de mare. 4 a Desăvârșit (3). 5 a Absolut (1). 6 a (D. actori) Care întrunește mai multe calități necesare unui spectacol teatral modern. 7 sn Întreg rezultat din însumarea părților Si: (înv) totime (2). 8 sn (Spc) Sumă rezultată dintr-o adunare. 9 av (Îlav) În ~ Una peste alta. 10 av (Îal) Pe de-a-ntregul.

TOTAL², -Ă, totali, -e, adj. 1. Care cuprinde, care însumează tot; întreg, complet. Aria totală se obține adunînd aria bazei... la aria laterală. GEOMETRIA S. 75. 2. General. Pe fondul albastru al munților din zare, lumea pare deodată o frescă, prin proporții, prin frumusețe, printr-o înfățișare totală de apoteoză. BOGZA, C. O. 280. 3. Fig. Cît se poate de mare; deplin, desăvîrșit, absolut. Față de slugile și de treburile curții arătau o totală nepăsare. C. PETRESCU, R. DR. 116.

TOTAL, -Ă adj. Care cuprinde totul; întreg, complet. ♦ (Fig.) Deplin, desăvîrșit. // s.n. 1. (Mat.) Rezultatul unei adunări; sumă. ♦ Cantitate întreagă. 2. Totalitate, ansamblu. [Cf. fr. total, lat. totalis].

TOTAL, -Ă I. adj. care cuprinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ◊ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total)

TOTAL² ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu parțial) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; deplin; întreg; complet. Distrugere ~ă. 2) fig. Care este deosebit de mare; deplin; desăvârșit; complet. Indiferență ~ă. /<fr. total

total a. care coprinde tot, pe deplin: ruină totală.║ n. totul ce rezultă din reunirea părților: totalul unei adițiuni.

*totál, -ă adj. (mlat. totalis, fr. total). În întregime, peste tot: desfacere totală a mărfurilor. Adv. total ruinat. S. n., pl. e și urĭ. Sumă, rezultatu uneĭ adunărĭ: totalu uneĭ adunărĭ (adițiunĭ). În total, la un loc, peste tot: eraŭ în total o sută.

filtru total sint. s. (circ.) Control multilateral al situației circulației efectuat de către organele de resort ◊ „«Filtru total». O vastă operațiune de «filtrare» a fost lansată sâmbătă și duminică de poliția italiană în regiunile Torino și Val d’Aosta în scopul prevenirii unor delicte [...]” R.l. 2 VII 74 p. 6. ◊ „Ni se mai spune că filtrele totale vor continua să funcționeze cu aceeași exigență.” I.B. 25 IV 75 p. 4. ◊ „Un filtru total organizat recent de Serviciul de circulație al Inspectoratului județean de miliție Olt a scos în evidență faptul că încă sunt destule autovehicule cu defecțiuni tehnice, care continuă să circule pe drumurile publice.” R.l. 19 XI 75 p. 2 (din filtru + total; cf. engl. total filter; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

total¹ adj. m., pl. totali; f. totală, pl. totale

total¹ adj. m., pl. totali; f. totală, pl. totale

total adj. m., pl. totali; f. sg. totală, pl. totale

TOTAL adj., adv., s. 1. adj. v. exhaustiv. 2. adj. v. întreg. 3. adv. v. integral. 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. nemărginit. 6. adj. v. deplin. 7. s. (MAT.) v. sumă. 8. s. v. număr. 9. s. v. totalitate. 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreț ~.) 12. adj. v. neprecupețit. 13. adv. v. totalmente.

TOTAL adj., adv., s. 1. adj. complet, exhaustiv, integral, întreg. (Studii ~; excerptare ~ a unui material.) 2. adj. complet, deplin, integral, întreg, tot. (Care este suma ~ de plată?) 3. adv. absolut, complet, completamente, integral, (înv. și pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 4. adj. absolut, adînc, complet, deplin, desăvîrșit, perfect, profund. (O liniște ~; întuneric ~.) 5. adj. complet, desăvîrșit, infinit, nemărginit, (fig.) orb. (Încredere ~ în cineva.) 6. adj. complet, deplin, integral, întreg, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.) 7. s. (MAT.) sumă. (~ unei adunări.) 8. s. cifră, număr, sumă. (~ spectatorilor.) 9. s. totalitate. (~ vitelor vîndute.) 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreț ~.) 12. adj. integral, necondiționat, neprecupețit. (Sprijin ~.) 13. adv. totalmente. (Sînt ~ de partea ta.)

Total ≠ parțial

TOTAL, -Ă adj. (cf. fr. total, lat. totalis): în sintagmele disimilație totală și interogativă totală (v.).

spectacol total v. sincretism.