TOXICOMANIE, toxicomanii, s. f. Obișnuință morbidă de a consuma substanțe toxice (cocaină, heroină, morfină, opiu, eter etc.). – Din fr. toxicomanie.

toxicomanie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr toxicomanie] Obișnuința de a introduce în organism cantități crescânde dintr-o substanță toxică, în scopul repetării unor senzații și trăiri neobișnuite, euforice.

TOXICOMANIE, toxicomanii, s. f. Obișnuință morbidă de a folosi doze repetate și crescânde de substanțe toxice. – Din fr. toxicomanie.

TOXICOMANIE s.f. Obișnuință morbidă de a consuma anumite substanțe toxice, ca opiu, hașiș, cocaină etc. [Gen. -iei. / < fr. toxicomanie, cf. gr. toxikon – otravă, mania – nebunie].

TOXICOMANIE s. f. obișnuință morbidă de a consuma substanțe toxice sau stupefiante. (< fr. toxicomanie)

toxicomanie s. f. (med.) Dependență în consumul de droguri ◊ „E. de V., în bagajele căruia a fost descoperit un stoc de produse dopante, a recunoscut că în ultimul timp nu se putea lipsi de stimulente, implicând și doi medici care i le procurau. Unul dintre aceștia, dr. M., binecunoscut în cercurile sportive cicliste ca un promotor al campaniei împotriva dopingului, nu recunoaște să fi încurajat toxicomania. M. afirmă că el s-a limitat să ajute un ciclist aflat în «criză de formă».” R.l. 20 XI 75 p. 5. ◊ „Potrivit unui studiu al Asociației de ajutorare a victimelor toxicomaniei din R.F.G., 63% din populația activă vest-germană consumă bere în timpul serviciului [...]” I.B. 30 V 86 p. 4; v. și Cont. 17 X 80 p. 8 (din fr. toxicomanie; DEX, DN3)

TOXICOMANIE ~i f. Deprindere patologică de a consuma substanțe toxice (cocaină, morfină, opiu etc.) care provoacă degradarea fizică și psihică a individului. [G.-D. toxicomaniei] /<fr. toxicomanie

toxicomanie s. f., art. toxicomania, g.-d. art. toxicomaniei; pl. toxicomanii, art. toxicomaniile (desp. -ni-i-)

toxicomanie s. f., art. toxicomania, g.-d. art. toxicomaniei; pl. toxicomanii, art. toxicomaniile

toxicomanie s. f., art. toxicomania, g.-d. art. toxicomaniei; pl. toxicomanii, art. toxicomaniile

TOXICOMANIE s. (MED.) narcomanie, beție albă.

TOXICO- „otravă, toxine, toxic”. ◊ gr. toxikon „otravă” > fr. toxico-, engl. id., germ. toxiko- > rom. toxico-. □ ~dermie (v. -dermie), s. f., erupție cutanată datorată acțiunii substanțelor toxice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de otrăvuri; sin. toxofobie; ~for (v. -for), adj., care secretă sau care conduce otravă sau substanțe toxice; sin. toxofor; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce substanțe toxice; sin. toxogen; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care tratează despre otrăvuri și despre acțiunea lor asupra organismului; ~manie (v. -manie), s. f., tendință morbidă de a consuma doze crescînde de substanțe toxice sau de stupefiante.