tranșant, ~ă [At: ALEXI, W. / Pi: ~nți, ~e / E: fr tranchant] 1 a Care nu admite contrazicere Si: categoric, hotărât. 2 a (D. culori) Care se opune puternic una alteia. 3 av În mod direct Si: (îvp) tăietor (3).

TRANȘANT, -Ă, tranșanți, -te, adj. 1. Care nu admite contraziceri; categoric, hotărît. 2. (Despre două sau mai multe culori) Care se opun puternic una alteia.

TRANȘANT, -Ă adj. 1. Care taie, despică. 2. (Fig.) Care nu permite contraziceri; categoric. ♦ (Despre culori) Care se opun puternic una celeilalte. [Cf. fr. tranchant].

TRANȘANT, -Ă adj. 1. care nu admite contraziceri; categoric, ferm. 2. (despre culori) care se opun puternic una celeilalte. (< fr. tranchant)

TRANȘANT ~tă (~ți, ~te) 1) fig. (despre oameni sau despre manifestările lor) Care hotărăște fără a admite contraziceri; categoric. 2) (despre culori) Care se deosebește izbitor una de alta; contrastant. /<fr. tranchant

tranșant a. decis, peremptoriu: ton tranșant (= fr. tranchant).

*tranșánt, -ă adj. (fr. tranchant). Deciziv, hotărîtor: ton tranșant. Adv. A vorbi tranșant.

tranșant adj. m., pl. tranșanți; f. tranșantă, pl. tranșante

tranșant adj. m., pl. tranșanți; f. tranșantă, pl. tranșante

tranșant adj. m., pl. tranșanți; f. sg. tranșantă, pl. tranșante

TRANȘANT adj., adv. 1. adj. v. categoric. 2. adv. v. categoric.

TRANȘANT adj., adv. 1. adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. categoric, decis, ferm, hotărît, net, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.)