trădare sf [At: (a. 1844) URICARIUL III, 43 / Pl: ~dări / E: trăda] 1 (Înv) Predare (a cuiva sau a ceva) în stăpânirea cuiva Si: (îvr) tradă (1), trădăciune (1). 2 Înșelare în mod perfid a încrederii cuiva (pactizând cu inamicul) Si: trădat¹ (1), (înv) necredință, (îvr) tradă (2), traitorie, trădăciune (2), trădămănt (1). 3 Neloialitate față de cineva sau de ceva Si: trădat¹ (2), (îvr) tradă (3), trădământ. 4 Divulgare a unui secret, plan etc. Si: trădat¹ (3), (îvr) tradă (4), trădământ. 5 Infidelitate în dragoste sau în căsnicie Si: adulter, trădat¹ (4), (îvr) tradă (5), trădămănt (4). 6 Abatere de la o linie de conduită, de la o acțiune, idee Si: trădat¹ (5). 7 (Ccr) Faptă reprobabilă comisă de un trădător (1, 3, 5, 7).

TRĂDARE, trădări, s. f. Acțiunea de a trăda și rezultatul ei; lipsă de credință, infidelitate. Tudor Vladimirescu... apusese între Golești și Tîrgoviște, în zarea însîngerată a trădării. GALACTION, O. I 275. Citi sentința Curții marțiale a diviziei, care osîndea la moarte prin ștreang pe sublocotenentul Svoboda pentru trădare și dezertare la dușman. REBREANU, P. S. 22. [Ștefan] prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272. ◊ Înaltă trădare = activitate criminală a cetățeanului care ridică armele împotriva propriei sale țări sau care uneltește împotriva securității statului său. Crimă de înaltă trădare.

trădare f. 1. acțiunea de a trăda; înaltă trădare, se zice de crimele cari interesează în primul rând siguranța Statului; 2. Jur. acțiunea de a preda: trădarea lucrului în starea în care se află.

*trădáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a trăda. Înaltă trădare (fr. haute trahison), trădare pin care se periclitează siguranța statuluĭ.

trădare s. f., g.-d. art. trădării; pl. trădări

TRĂDARE s. 1. vânzare, (înv.) prodiție, prodosie. (~ de patrie.) 2. (înv.) hainie, hainlâc, predanie. (Condamnat pentru ~.) 3. v. înșelare. 4. v. autodemascare.

TRĂDARE s. v. adulter, infidelitate, înșelăciune, necredință.

TRĂDARE s. 1. vînzare, (înv.) prodiție, prodosie. (~ de patrie.) 2. (înv.) hainie, hainlîc, predanie. (Condamnat pentru ~.) 3. înșelare. (~ soției.) 4. autodemascare, demascare. (~ fără voie a intențiilor.)

trădare s. v. ADULTER. INFIDELITATE. ÎNȘELĂCIUNE. NECREDINȚĂ.

Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători! – (expresie popularizată de personajul caragialean Farfuridi din O scrisoare pierdută). Vezi și Îmi place trădarea dar urăsc pe trădător. LIT.

Îmi place trădarea, dar urăsc pe trădător – Plutarh, autorul lucrării Viețile paralele ale oamenilor ilușiri din Grecia și Roma, consemnează aceste cuvinte în Paralela I între Teseu și Romulus (cap. XVII, 7). Istoricul grec explică această frază care poate să pară paradoxală la prima înfățișare. El se referă la trădarea Tarpeii, fiica comandantului roman Tarpeius, pe care Romulus îl însărcinase să apere Roma în timpul războiului cu sabinii. Tarpeia, îndrăgostindu-se de regele sabin Tatius, care-i făgăduise niște brățări de aur, și-a trădat patria, deschizind porțile cetății și predînd sabinilor Roma. Tatius a poruncit să i se dea Tarpeii brățările promise. El cel dintîi și-a scos brățara de pe mînă și scutul, aruncîndu-le asupra trădătoarei. La fel au făcut toți sabinii, încît Tarpeia a murit îngropată sub scuturi. Lui Tatius i-a plăcut trădarea, dar a disprețuit-o pe trădătoare. Plutarh mai amintește de Iuliu Cezar, care a spus că regelui trac Rhoemethalkes „îi era plăcută trădarea, dar urîcios trădătorul”. De asemenea Antigonos, unul dintre generalii lui Alexandru Macedon, recunoștea că iubește trădarea, dar urăște pe trădător. Acest sentiment față de trădători – conchide Plutarh – îl au toți cei ce se servesc de ei, după cum se folosesc de veninul și fierea unor animale sălbatice, căci le sînt simpatice cînd le oferă folosul, iar după ce l-au obținut urăsc răutatea din ele. De-a lungul vremii expresia a căpătat și o nuanță ironică. Caragiale, cu condeiul lui sarcastic, a pus-o în gura „stimabilului” Farfuridi din O scrisoare pierdută, într-o replică din actul I, scena 6: „De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai-Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător…”. LIT.