23 de definiții pentru trăsni
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRĂSNI1, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers și unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ◊ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. ♦ Tranz. A lovi pe cineva trăsnetul; a cădea trăsnetul într-un anumit loc. 2. Tranz. și intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se țicni. ♦ Tranz. și refl. A (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti.
trăsni1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ăjni, tres~, tris~, tros~ / S și: (îvp) ~ăzni / Pzi: ~nesc / E: vsl трѣсиѫти] 1 viim A tuna (1). 2 viu (Îvp; subiectul este „trăsnetul”, „Dumnezeu”) A tuna (5). 3 vt (Pfm) A lovi pe cineva trăsnetul (1) Si: (reg) a tuna (6). 4 vi (Pfm; îe) A-i ~ (cuiva ceva) prin (sau în) cap (sau minte, gând etc.) A-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. 5 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) (ca) din senin A lovi (pe cineva) pe neașteptate. 6 vt (Pop; în imprecații sau subiectul este „Dumnezeu”, „Sfântul Petru” etc.) A lovi cu trăsnetul (1) Si: (reg) a tuna (7). 7 vt (Reg; euf; îs) Trăsnească-l Dumnezeu Dracul (1). 8 vi (Pop; fîg) A apărea undeva pe neașteptate. 9 vt (Pfm) A lovi (pe cineva sau ceva) cu putere (și pe neașteptate) Si: a izbi, (reg) a tuna (8). 10-11 vti (Fam; fig; d. mirosuri) A fi pătrunzător (și neplăcut). 12 vi (Fam; fig) A-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, vociferând. 13 vi (D. diverse surse de zgomot) A răsuna foarte tare Si: a bubui, a tuna (10), a vui. 14-15 vtr (Pfm; fig) A (se) ameți de băutură Si: a (se) îmbăta. 16 vr (Pfm; fig) A înnebuni. 17 vi (D. arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic Si: a bubui, a detuna, a pocni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRĂSNI1, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. și unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ◊ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. 2. Tranz. și intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se țicni. ♦ Tranz. și refl. A (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRĂSNI2, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. și unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. V. detuna, fulgera. Asupra noastră fulgeră, trăsnește și bat puhoaiele. SADOVEANU, B. 7. O, cum fulgeră de strașnic... groaznice tunete o să avem! trebuie să trăsnească undeva. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ Tranz. A lovi (pe cineva) trăsnetul, a cădea asupra cuiva sau a ceva trăsnetul. I-a trăsnit Deodată patru boi. COȘBUC, P. I 229. Mandolina căzu din mînile contelui, glasul i se tăia pe loc, și el rămase ca un om trăsnit de fulger. ALECSANDRI, O. P. 298. ◊ (În imprecații) Auzi tu, sluta și calica! Trăsni-o-ar și n-ar mai ajunge! SADOVEANU, O. VIII 219. Trăsneasc-o sfîntul palincă, Pînă și dragoste strică! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 230. ◊ Expr. A rămîne, a se opri (ca) trăsnit (din senin) = a rămîne încremenit, a încremeni (de uimire, de emoție, de groază etc.). Constantin a rămas trăsnit. GALACTION, O. I 125. Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers. HOGAȘ, M. N. 93. Dl. doctor rămase ca trăsnit din senin. SLAVICI, O. I 389. ♦ Fig. A cădea, a tăbărî, a apărea undeva pe neașteptate. Se repezi o dată Făt-Frumos din munte ca un fulger; și unde trăsni în mijlocul lor, încît se îngroziră, de nu mai știau ce fac. ISPIRESCU, L. 156. ◊ Expr. A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni pe cineva prin minte = a-i veni cuiva o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. A făcut cîte s-a priceput și cîte-a auzit, și spunea cîte-i trăsneau prin cap. SADOVEANU, O. VIII 218. [Fiul craiului] se potrivește spînului și se bagă în fîntînă, fără să-l trăsnească prin minte ce i se poate întîmpla. CREANGĂ, P. 205. Cică i-o trăsnit prin minte ca să ieie pe cucoana Caliopi, vecina moșiei. ALECSANDRI, T. I 337. Moșneagul, văzînd un ou vorbind, își făcu cruce și-l trăsni îndată prin minte că trebuie să fie năzdrăvan. ȘEZ. I 279. 2. Tranz. A izbi cu putere, a lovi. Ce să fac? Să-l trăsnesc în somn!... Să moară fără să știe că moare. CARAGIALE, O. I 259. S-o trăsnești cu capul de păretele cel despre răsărit cît îi putea. CREANGĂ, P. 13. Cînd acesta se cobora de pe munte, Mihai îl trăsnește cu artileria sa. BĂLCESCU, O. I 30. A fost și George Natu și-a cerut o plăcintă, și acei de acolo l-o trăsnit cu plăcinta-n cap. ȘEZ. IV 205. (Fig.) Mai bine-mi dădea o palmă decît să mă trăsnească cu vorbe d-astea. REBREANU, R. II 41. (Absol.) Doarme! răspunseră. Și pute a rachiu de trăsnește! adăugară ei. PAS, L. I 31. ◊ (Complementul indică lovitura aplicată) Ian auzi cum grăiește cu mine... Acuși îți trăsnesc două palme. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 6/6. ◊ Expr. A fi trăsnit cu leuca v. leucă.. ◊ Intranz. Nici n-au sfîrșit bine de vorbit și iată că buzduganul au și trăsnit în poartă de au vuit toate. SBIERA, P. 94. ♦ Intranz. Fig. (De obicei în corelație cu plesni) A-și manifesta zgomotos și cu furie mînia, strigînd, vociferînd; a tuna și a fulgera. Pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. CREANGĂ, P. 291. Andronache s-a închis în cabinetul său, unde după ce mult trăsni, plesni, blăstemînd gîndul ce-l lovise să se însoare... apucă un pistol. NEGRUZZI, S. I 79. 3. Refl. Fig. A se ameți de băutură; a se îmbăta. Un bețiv!... Cînd se trăsnea, bătea pe mă-ta. DELAVRANCEA, O. II 294. ◊ Tranz. Trăsnit puțin de țuicile pe care le sorbise, strigă deodată. REBREANU, R. I 132. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. Atunci, toate armele trăsniră! CAMILAR, N. I 74. Cînd stăpînitorul duse băutura la gură, – trăsni năprasnic o pușcă în ograda curții. SADOVEANU, O. VII 110.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE TRĂSNI mă ~esc intranz. pop. fam. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se țicni; a înnebuni; a se aliena; a se scrânti. 2) A se ameți de băutură. /<sl. tresnonti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A TRĂSNI ~esc 1. intranz. 1) A se produce un trăsnet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a detuna. ◊ A-i ~ ceva prin cap a-i veni pe neașteptate o idee (năstrușnică). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-și descărca mânia strigând. 4) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face să se trăsnească. 2) (ființe, lucruri) A lovi trăsnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ◊ A-l ~ pe cineva prin minte a-i veni o idee neașteptată. /<sl. trĕsnonti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trăsnì v. 1. a fi lovit de trăsnetul norilor: trăsni-l’ar! 2. fig. a trece cuiva repede prin minte: nu știu ce i-a trăsnit. [Slav. TKĬESNÕ, a izbi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trăjni v vz trăsni1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tresni v vz trăsni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trisni v vz trăsni1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trosni2 v vz trăsni1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trăsnésc (est) și -znésc (vest) v. tr. (vsl. trĭesnonti, a izbi; sîrb. tresnuti, a zgudui, a cădea cu violență; treskati, a face mare huĭet; rut. trasnuti și tráskati, a face trosc; rus. trésnutĭ, a trosni. V. trosnesc). Izbesc cu trăsnetu, detun, fulger: trăsni-l-ar Dumnezeŭ! Lovesc subit și violent: l-a trăsnit cu paru’n cap. V. impers. Trăsnește, cade trăsnetu: a trăsnit în turnu bisericiĭ. Fig. A-țĭ trăsni (pin cap, pin gînd, pin minte), a-țĭ veni o trăsnaĭe. – Și tre- (Munt. vest). V. curentez și plesnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trăsni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. trăsnesc, 3 sg. trăsnește, imperf. 1 trăsneam; conj. prez. 1 sg. să trăsnesc, 3 sg. să trăsnească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trăsni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trăsnește, imperf. 3 sg. trăsnea; conj. prez. 3 sg. să trăsnească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trăsni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăsnesc, 3 sg. trăsnește, imperf. 3 sg. trăsnea; conj. prez. 3 sg. și pl. trăsnească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trăsni
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
trăsnesc, -neam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRĂSNI vb. 1. (MET.) a detuna, (reg.) a săgeta, a tuna. (Afară plouă și ~; a ~ un copac.) 2. v. bubui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRĂSNI vb. v. aliena, ameți, apuca, cășuna, chercheli, îmbăta, înnebuni, năzări, sminti, țicni, turmenta, veni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRĂSNI vb. 1. (MET.) (reg.) a săgeta, a tuna. (Afară plouă și ~.) 2. a bubui, a detuna, a dudui, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (Tunul în depărtare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trăsni vb. v. ALIENA. AMEȚI. APUCA. CĂȘUNA. CHERCHELI. ÎMBĂTA. ÎNNEBUNI. NĂZĂRI. SMINTI. ȚICNI. TURMENTA. VENI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
trăsni (-nesc, -it), vb. – 1. A detuna, a produce trăsnete. – 2. A pocni, a exploda. – 3. A lovi, a descărca, a izbi. – 4. A-i trece subit prin minte. – Mr. triznés, trizniri. Sl. trĕsniti, var. de la trĕsnąti „a percuta” (Cihac, II, 419; Conev 87), cf. sb., cr., slov. tresnuti „a trăsni”. – Der. trăsnet, s. n. (descărcare electrică în atmosferă, explozie, bubuitură); trasnaie (var. trăsneală), s. f. (idee ciudată; pandalie; Arg., furt prin efracție); trăsnit, adj. (atins de trăsnet; lovit, fulgerat; aiurit, nebun, amețit); trăsnitor, adj. (fulminant; s. m., Arg., hoț); paratrăsnet, s. n. (instalație împotriva trăsnetelor; Arg., tramvai), format după fr. paratonnere.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
trăsni, trăsnesc I. v. t. 1. a lovi puternic. 2. a surprinde, a ului. II. v. i. a mirosi foarte tare, a avea un miros foarte pătrunzător.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
trăsni, trăsnescverb
- 1. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: detuna
- Asupra noastră fulgeră, trăsnește și bat puhoaiele. SADOVEANU, B. 7. DLRLC
- O, cum fulgeră de strașnic... groaznice tunete o să avem! trebuie să trăsnească undeva. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
- 1.1. A lovi pe cineva trăsnetul; a cădea trăsnetul într-un anumit loc. DEX '09 DLRLC NODEX
- I-a trăsnit Deodată patru boi. COȘBUC, P. I 229. DLRLC
- Mandolina căzu din mînile contelui, glasul i se tăia pe loc, și el rămase ca un om trăsnit de fulger. ALECSANDRI, O. P. 298. DLRLC
- (În imprecații) Auzi tu, sluta și calica! Trăsni-o-ar și n-ar mai ajunge! SADOVEANU, O. VIII 219. DLRLC
- (În imprecații) Trăsneasc-o sfîntul palincă, Pînă și dragoste strică! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 230. DLRLC
-
- 1.2. A cădea, a tăbărî, a apărea undeva pe neașteptate. DLRLC
- Se repezi o dată Făt-Frumos din munte ca un fulger; și unde trăsni în mijlocul lor, încît se îngroziră, de nu mai știau ce fac. ISPIRESCU, L. 156. DLRLC
-
- A rămâne, a se opri (ca) trăsnit (din senin) = a rămâne încremenit, a încremeni (de uimire, de emoție, de groază etc.). DLRLC
- Constantin a rămas trăsnit. GALACTION, O. I 125. DLRLC
- Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers. HOGAȘ, M. N. 93. DLRLC
- Dl. doctor rămase ca trăsnit din senin. SLAVICI, O. I 389. DLRLC
-
- A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neașteptat. DEX '09
- A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranzitiv) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A făcut cîte s-a priceput și cîte-a auzit, și spunea cîte-i trăsneau prin cap. SADOVEANU, O. VIII 218. DLRLC
- [Fiul craiului] se potrivește spînului și se bagă în fîntînă, fără să-l trăsnească prin minte ce i se poate întîmpla. CREANGĂ, P. 205. DLRLC
- Cică i-o trăsnit prin minte ca să ieie pe cucoana Caliopi, vecina moșiei. ALECSANDRI, T. I 337. DLRLC
- Moșneagul, văzînd un ou vorbind, își făcu cruce și-l trăsni îndată prin minte că trebuie să fie năzdrăvan. ȘEZ. I 279. DLRLC
-
-
- 3. A izbi, a lovi cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ce să fac? Să-l trăsnesc în somn!... Să moară fără să știe că moare. CARAGIALE, O. I 259. DLRLC
- S-o trăsnești cu capul de păretele cel despre răsărit cît îi putea. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
- Cînd acesta se cobora de pe munte, Mihai îl trăsnește cu artileria sa. BĂLCESCU, O. I 30. DLRLC
- A fost și George Natu și-a cerut o plăcintă, și acei de acolo l-o trăsnit cu plăcinta-n cap. ȘEZ. IV 205. DLRLC
- Mai bine-mi dădea o palmă decît să mă trăsnească cu vorbe d-astea. REBREANU, R. II 41. DLRLC
- Doarme! răspunseră. Și pute a rachiu de trăsnește! adăugară ei. PAS, L. I 31. DLRLC
- Ian auzi cum grăiește cu mine... Acuși îți trăsnesc două palme. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 6/6. DLRLC
- Nici n-au sfîrșit bine de vorbit și iată că buzduganul au și trăsnit în poartă de au vuit toate. SBIERA, P. 94. DLRLC
- 3.1. A-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. CREANGĂ, P. 291. DLRLC
- Andronache s-a închis în cabinetul său, unde după ce mult trăsni, plesni, blăstemînd gîndul ce-l lovise să se însoare... apucă un pistol. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
-
-
- 4. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se țicni; a se aliena; a se scrânti. DEX '09 DEX '98 NODEX
-
- Un bețiv!... Cînd se trăsnea, bătea pe mă-ta. DELAVRANCEA, O. II 294. DLRLC
- Trăsnit puțin de țuicile pe care le sorbise, strigă deodată. REBREANU, R. I 132. DLRLC
-
-
- 5. (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Atunci, toate armele trăsniră! CAMILAR, N. I 74. DLRLC
- Cînd stăpînitorul duse băutura la gură, – trăsni năprasnic o pușcă în ograda curții. SADOVEANU, O. VII 110. DLRLC
-
etimologie:
- trĕsnonti DEX '09 DEX '98 NODEX