opțiuni
  • info

10 definiții pentru tulbureală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULBUREALĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure; (concr.) lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. [Var.: turbureală s. f.] – Tulbure + suf. -eală.

TULBUREALĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure; (concr.) lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. [Var.: turbureală s. f.] – Tulbure + suf. -eală.

tulbureală sf [At: PISCUPESCU, O. 304/11 / V: (înv) turb~ / Pl: ~eli / E: tulbure + -eală] 1 Lipsă de limpezime a unui lichid Si: (rar) tulburime. 2 (Ccr) Lichid tulbure Si: (îvr) tulburăciune, (reg) turbuseală (1). 3 (Înv) Tulburare (2). 4 (Reg) Vreme urâtă. 5 (Înv; fig) Tulburare (3). 6 (Înv; fig) Mânie1. 7 (Înv; fig) Răzvrătire.

TULBUREALĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; (concretizat) apă tulbure. Mergea în curgerea apei, tulburînd-o... Din cînd în cînd, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. SADOVEANU, N. F. 25.

TURBUREALĂ s. f. v. tulbureală.

TURBUREALĂ s. f. v. tulbureală.

turbureală1 sf [At: BORZA, D. 170 / Pl: ~eli / E: turbure2 + -eală] (Reg) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina și ramurile acoperite cu peri aspri, cu flori albe sau roșiatice, care crește prin tufișuri, la marginea pădurilor Si: (reg) hațmațuchiul-măgarului (Torilis arvensis).

turbureală2 sf vz tulbureală

turbureálă f., pl. elĭ. Starea apeĭ turburĭ: turbureala unuĭ rîŭ la cîmp după ploaĭe, turbureala vinuluĭ la început, turbureală în urină. – În est tulb-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tulbureală (rar) s. f., g.-d. art. tulburelii; pl. tulbureli

tulbureală (rar) s. f., g.-d. art. tulburelii; pl. tulbureli

tulbureală s. f., g.-d. art. tulburelii; pl. tulbureli

Intrare: tulbureală
tulbureală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulbureală
  • tulbureala
plural
  • tulbureli
  • tulburelile
genitiv-dativ singular
  • tulbureli
  • tulburelii
plural
  • tulbureli
  • tulburelilor
vocativ singular —
plural —
turbureală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbureală
  • turbureala
plural
  • turbureli
  • turburelile
genitiv-dativ singular
  • turbureli
  • turburelii
plural
  • turbureli
  • turburelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tulbureală, tulburelisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. concretizat Lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mergea în curgerea apei, tulburînd-o... Din cînd în cînd, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. SADOVEANU, N. F. 25. DLRLC
etimologie:
  • Tulbure + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.