18 definiții pentru tuleu
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TULEU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n.) tuleie] – Cf. știulete.
TULEU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n.) tuleie] – Cf. știulete.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tuleu [At: ECONOMIA, 42/3 / V: (reg) ~lău, ~Ihei, tiul~ smn / Pl: ~ei sm, ~eie, (reg) ~eauă sn / E: ns cf știulete] 1 smn (Pop) Tulpina unor plante (mai ales a porumbului) Si: cocean, (reg) covrag, hacean, hluj, strujan, tufleu (1), tujlean (1), tulean (1). 2 smn (Pop) Partea rămasă (în pământ) din tulpina unor plante, în special a porumbului, după recoltare Si: cotor, (reg) hluj, tujlean (2), tulean (2), tulihan, tulug (2). 3 smn (Pop) Partea lemnoasă a tulpinei porumbului fără frunze și știuleți Si: (reg) tujlean (3), tulean (3), tulihău (1). 4 smn (Ban; lpl) Tulean (6). 5 smn (Reg; csc) Puzderie de cânepă. 6 smn (Reg) Trunchi2 (1) de arbore. 7 smn (Reg) Rădăcină de hrean. 8 smn (Reg) Fructul matur al porumbului Si: știulete, (reg) tulean (4), tulihoi. 9 snm (Trs) Rodul tânăr al porumbului (înainte de a se forma mătasea și boabele). 10 smn (Reg) Partea lemnoasă a fructului de porumb pe care sunt așezate boabele Si: cocean, știulete, (reg) ciocan, ciocălău, tulean (5), tulug (4). 11 smn (Reg) Con2 (9) de brad. 12 smn (Reg) Floare de papură. 13 smn (Șîc ~-gras) Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, ovoid-alungit, de culoare vânătă-închis. 14 smn (Olt; Mun; șîc prună-de-~) Varietate de prune mari, rotunde și turtite la capete. 15 sn (Reg; pan) Dârjala îmblăciului. 16 sn (Reg; pan) Partea de fier a sfredelului dintre mănunchi și floare. 17 sn (Reg; pan) Partea mai lungă a scoabei. 18 sn (Reg; pan) Partea de deasupra a jugului. 19 sn (Reg) Fluierul piciorului. 20 sn (Trs; Ban; pan; îs) ~l cozii Partea de la rădăcina cozii la animale Si: (pop) noadă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TULEU, tulei, s. m., și tuleie, s. n. Tulpina anumitor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină după tăierea recoltei. Mai am de tăiat niște tulei de cucuruz și de floarea-soarelui. V. ROM. februarie 1952, 103. Coceanul... se mai numește și strujean, strujan... turjan... tuleu. PAMFILE, A. R. 87. ◊ (Glumeț) Smulge un copaci așa cum este și-l du repede acasă... – Eu să-mi pîngăresc mînile cu un tuleu de-aiestea? îi răspunse Titirezul. SBIERA, P. 181. – Variantă: tiuleu (I. CR. III 157) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TULEU ~ie n. mai ales la pl. 1) Rădăcină a penei nedezvoltate sau smulse. 2) Fir de păr care abia mijește pe fața tinerilor. /<sl. tulu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tuléŭ, V. tuleĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tiuleu smn vz tuleu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tulău smn vz tuleu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tulhei smn vz tuleu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIULEU s. n. v. tuleu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tuléĭ și tĭuléĭ n., pl. eĭe (ung. toll, tuleĭ; cp. cu mbg. tulŭ, a. î., care poate fi luat de la Romînĭ, ca și pol. tuleja, vîrf de suliță. V. și ștulete). Est. Pană din cele dintîĭ care le cresc păsărilor după puf. Iron. Prim fir de mustață orĭ de barbă: nicĭ nu ĭ-aŭ crescut tuleĭele, și combate guvernu la gazetă! – În Trans. tuleŭ, pl. eĭe, strujan, cocean. V. tujlean și tulug.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!tuleu1 (soi de prun) s. m., pl. tulei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!tuleu2 (tulpina porumbului) s. n., art. tuleul; pl. tuleie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tuleu (tulpina porumbului, soi de prune) s. m. / s. n., art. tuleul; pl. tulei/tuleie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tuleu (agr., bot.) s. n./s. m., art. tuleul; pl. n. tuleie/m. tulei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TULEU s. v. tulpină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TULEU s. v. cocean, știulete.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TULEU s. (BOT.) cotor, tulpină, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tuleu s. v. COCEAN. ȘTIULETE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tuleu, tuleisubstantiv masculin tuleu, tuleiesubstantiv neutru
- 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mai am de tăiat niște tulei de cucuruz și de floarea-soarelui. V. ROM. februarie 1952, 103. DLRLC
- Coceanul... se mai numește și strujean, strujan... turjan... tuleu. PAMFILE, A. R. 87. DLRLC
- Smulge un copaci așa cum este și-l du repede acasă... – Eu să-mi pîngăresc mînile cu un tuleu de-aiestea? îi răspunse Titirezul. SBIERA, P. 181. DLRLC
-
- 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- știulete DEX '98 DEX '09