tumoare sf [At: MAN. SĂNĂT. 359/25 / V: ~oră (Pl: ~ri), (rar) ~oară / Pl: ~ori / E: fr tumeur, lat tumor, -oris] (Med) 1 Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule Si: (pop) bolfă, crescătură, umflătură. 2 (Iuz; îs) ~ albă Osteoartrită tuberculoasă.

TUMOARE, tumori, s. f. Excrescență pe un țesut, cauzată de dezvoltarea anormală a celulelor. Este vorba de o tumoare canceroasă formată în mucoasa gurii. PARHON, O. A. I 153. Tumorile cele mari prezintă o mare diferență de consistență și de degenerare între ele. BABEȘ, O. A. I 453.

TUMOARE s.f. Nume generic dat excrescențelor patologice, constituite dintr-un țesut de formație nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumoră s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor].

TUMOARE s. f. excrescență patologică, dintr-un țesut de formație nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. (< fr. tumeur, lat. tumor)

TUMOARE ~ori f. med. Țesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică. ~ benignă. ~ malignă. [G.-D. tumorii] /<fr. tumeur, lat. tumor, ~oris

tumoare f. Med. umflătură.

*tumoáre f., pl. orĭ (lat. tumor). Med. Unflătură mórbidă, bolfă. V. chist, motîlcă, gîlcă.

tumoară sf vz tumoare

tumoră sf vz tumoare

TUMORĂ s.f. v. tumoare.

tumoare v. tumoră

!tumoare/tumoră s. f., g.-d. art. tumorii; pl. tumori

tumoare s. f., g.-d. art. tumorii; pl. tumori

tumoare, pl. tumori

!tumoră (med.)/tumoare s. f., g.-d. art. tumorii; pl. tumori

tumoră v. tumoare

TUMOARE s. (MED.) 1. neoformație. 2. tumoare malignă v. cancer.

TUMOARE s. (MED.) 1. neoformație. 2. tumoare malignă = cancer, neoplasm, (rar) neoplazie, (pop.) rac, (Transilv.) șui, (înv.) schir.