15 definiții pentru turbulent
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURBULENT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus.
turbulent, ~ă a [At: COSTINESCU / P: ~nți, ~e / E: fr turbulent, lat turbulentus] 1 (Liv) Care face gălăgie Si: zgomotos. 2 (Liv) Care produce dezordine Si: neastâmpărat. 3 (Liv) Revoltat. 4 (Fiz; d. mișcarea unui fluid) Turbionar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBULENT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TURBULENT, -Ă, turbulenți, -te, adj. Care face gălăgie (v. zgomotos); care produce dezordine (v. nesupus, revoltat). Se arată mult mai turbulent și nedomolit, dezvăluindu-și temperamentul pasionat. SADOVEANU, E. 200. Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș, chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, C. V. 107. Țăranii au devenit foarte turbulenți și arțăgoși. REBREANU, R. II 116. ◊ (Substantivat) Cei cițiva turbulenți ascultă de sfaturile tovarășilor lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURBULENT, -Ă adj. 1. Care produce neorînduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vîrtejuri, agitație. [Cf. fr. turbulent, lat. turbulentus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURBULENT, -Ă adj. 1. care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (despre fluide) care prezintă turbulență (2). (< fr. turbulent, lat. turbulentus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TURBULENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care, aflându-se într-o stare de excitație sporită, ațâță pe cei din jur; care provoacă dezordine. 2) fiz.(despre fluide) Care formează vârtejuri. /<fr. turbulent, lat. turbulentus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turbulent a. care e pornit a face sgomot.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*turbulént, -ă adj. (lat. turbulentus). Pornit spre zgomot orĭ scandal: om turbulent, adunare turbulentă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turbulent adj. m., pl. turbulenți; f. turbulentă, pl. turbulente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turbulent adj. m., pl. turbulenți; f. turbulentă, pl. turbulente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turbulent adj. m., pl. turbulenți: f. sg. turbulentă, pl. turbulente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURBULENT adj. 1. (FIZ.) agitat. (Un fluid ~.) 2. v. zgomotos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURBULENT adj. 1. (FIZ.) agitat. (Un fluid ~.) 2. gălăgios, tumultuos, zgomotos. (O ceată ~; manifestație ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
curgere turbulentă, (engl.= turbulent flow) mișcare haotică a parti-culelor de lichid în int. unui curent care se deplasează, cu viteză mai mare de 1 cm /s, peste un strat neregulat; în natură c.t. este frecventă și caracterizează apele puțin adânci și curenții de turbiditate. V. și curgere laminară.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
turbulent, turbulentăadjectiv
- 1. Care face gălăgie; care produce dezordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Se arată mult mai turbulent și nedomolit, dezvăluindu-și temperamentul pasionat. SADOVEANU, E. 200. DLRLC
- Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș, chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, C. V. 107. DLRLC
- Țăranii au devenit foarte turbulenți și arțăgoși. REBREANU, R. II 116. DLRLC
- Cei cițiva turbulenți ascultă de sfaturile tovarășilor lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/5. DLRLC
-
- 2. (Despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: agitat
etimologie:
- turbulent DEX '09 DEX '98 DN
- turbulentus DEX '09 DEX '98 DN