9 definiții pentru turnuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURNULEȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. – Turn + suf. -uleț.
TURNULEȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. – Turn + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turnuleț sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 105 / Pl: ~e / E: turn + -uleț] 1-2 (Pop; șhp) Turn (1) (mic) Si: (pop) turnișor (1-2), turnușor (1-2), (reg) turnuț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURNULEȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn (1). (Metaforic) Se uita... la turnulețele de vase și de farfurii de pe masă. AGÎRBICEANU, S. P. 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turnuléț n., pl. e. Turn mic. V. turelă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turnuleț s. n., pl. turnulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turnuleț s. n., pl. turnulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turnuleț s. n., pl. turnulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURNULEȚ s. turnișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURNULEȚ s. turnișor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turnuleț, turnulețesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui turn. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: turnișor
- Se uita... la turnulețele de vase și de farfurii de pe masă. AGÎRBICEANU, S. P. 35. DLRLC
-
etimologie:
- Turn + -uleț. DEX '98 DEX '09