13 definiții pentru tăbliță
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂBLIȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv al lui tablă1. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă1 + suf. -iță.
tăbliță sf [At: CHEIA ÎN. 83v/4 / V: (reg) tab~ / Pl: ~țe, (reg) ~țuri / E: tablă1 + -iță] 1-2 (Înv; șhp) Placă (mică) de piatră, de metal etc., pe care se gravează sau se scrie Si: (înv) tablă1 (1). 3 (Șîs) ~ cerată (sau de ceară) Tablă1 (5) cerată. 4-5 (Șhp) Tablă1 (6) (mică). 6-7 (Înv; șhp) Placă (mică) dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători Si: (pop) tablă1 (11), (îrg) tabel (16), tăbluță (1-2). 8 (Îvr; lpl) Zaruri. 9 (Înv; îs) ~ța lui Pitagora Tabla1 lui Pitagora. 10-11 (Înv; șhp) Listă (mică) Si: (înv) tabel (1). 12-13 (Înv; lpl; cdp fr tablette) Tabletă (1). 14-15 (Reg; șhp) Scândură (mică) subțire, tăiată special pentru cutii, lădițe etc. 16-17 (Îrg; șhp) Tavă (1) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂBLIȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv a lui tablă1. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă1 + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TĂBLIȚĂ, tăblițe și tăbliți, s. f. Diminutiv al lui tablă1. 1. Plăcuță pe care se gravează sau se scrie. El vine cîteodată aici, lîngă fîntînă, De muza-i drăgălașă condus cu drag de mînă Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel. ALECSANDRI, T. II 199. ◊ Fig. Aspra sărăcie zilnic se însărcinează, Pe tăblițele pierzării să înscrie nume noi. MACEDONSKI, O. I 85. ♦ Placă dreptunghiulară de ardezie înrămată în lemn, pe care scriu cu condei de piatră școlarii începători. Abecedar și tăbliță mi-am cumpărat abia după sărbătorile crăciunului. STANCU, D. 295. Unul ține o tăbliță pe care stă scris de o mînă pricepută alfabetul slav. SAHIA, U.R.S.S. 7. 2. (Învechit, la pl.) Caiețel, carnet în care se notează diverse fapte, maxime, versuri. Luai tăblițile, le deschisei, și printre multele versuri și note leșești și rusești, iată ce găsii. NEGRUZZI, S. I 46.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăbliță f. 1. tablă mică; 2. tablă subțire: tăblițe de cauciuc, de oțel; 3. placă de scris.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tăblíță și (vechĭ) ta- f., pl. e (dim. d. tablă; vsl. sîrb. bg. rus. pol. tablica). Tablă mică, placă: pe ușă era o tăbliță pe care scria ceva. V. abac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tabliță sf vz tăbliță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tabliță, V. tăbliță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăbliță (desp. tă-bli-) s. f., g.-d. art. tăbliței; pl. tăblițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăbliță (tă-bli-) s. f., g.-d. art. tăbliței; pl. tăblițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăbliță s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. tăbliței; pl. tăblițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂBLIȚĂ s. (rar) placă, (pop.) tablă, (reg.) tabelă, (înv.) panachidă. (~ pentru școlarii începători din trecut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂBLIȚĂ s. (rar) placă, (pop.) tablă, (reg.) tabelă, (înv.) panachidă. (~ pentru școlarii începători.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: tă-bli-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tăbliță, tăblițesubstantiv feminin
-
- 1.1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Abecedar și tăbliță mi-am cumpărat abia după sărbătorile crăciunului. STANCU, D. 295. DLRLC
- Unul ține o tăbliță pe care stă scris de o mînă pricepută alfabetul slav. SAHIA, U.R.S.S. 7. DLRLC
-
- 1.2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- El vine cîteodată aici, lîngă fîntînă, De muza-i drăgălașă condus cu drag de mînă Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel. ALECSANDRI, T. II 199. DLRLC
- Aspra sărăcie zilnic se însărcinează, Pe tăblițele pierzării să înscrie nume noi. MACEDONSKI, O. I 85. DLRLC
-
- 1.3. Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Luai tăblițile, le deschisei, și printre multele versuri și note leșești și rusești, iată ce găsii. NEGRUZZI, S. I 46. DLRLC
-
-
etimologie:
- Tablă + -iță. DEX '09 DEX '98