UGER, ugere, s. n. Formațiune anatomică rezultată prin fuziunea mameloanelor la femelele animalelor mamifere. – Lat. uber, -eris.

uger sn [At: PO 175/16 / V: (reg) ~e, ugir, ulg~, ung~, ungir / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: ml uber, -eris] 1 Organ format dintr-un ansamblu de glande care secretează laptele la femelele animalelor mamifere Vz mamelă, țâță. 2 (Îvr) Sân². 3 (Îvr; la plante) Mugur.

UGER, ugere, s. n. Organ cărnos de secreție a laptelui la femelele animalelor mamifere; țâță. – Lat. uber, -eris.

UGER, ugere, s. n. Organ de secreție a laptelui la femelele animalelor mamifere. V. țîță, mamelă. Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50. [Capra] începu... să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. Erau unsprezece bursucei care se zvîrcoleau... subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42.

UGER ~e n. (la femelele unor animale mamifere) Organ care secretă laptele. /<lat. uber, ~eris

uger n. organ ce servă de rezervoriu laptelui (la vaci). [Lat. UBEREM].

úger n., pl. e (lat. ûber, úberis [n.], scr. údhar, vgr. ûthar; germ. euter, engl. udder, it. ubero, sp. pg. ubre. P. b = g, cp. cu negură, negel). Organu (glandele mamelare) în care vaca (bivolița, capra, oaĭa) secretează și păstrează laptele: ugeru vaciĭ are patru țîțe. – Și unger (Mold. sud) și ulger (Mold. nord).

ugere sn vz uger

ugir sn vz uger

ulger sn vz uger

unger sn vz uger

ungir sn vz uger

úlger, V. uger.

únger, V. uger.

uger s. n., pl. ugere

uger s. n., pl. ugere

uger s. n., pl. ugere

uger, ugere.

UGER s. (ANAT.) mamelă, țâță. (~ la mamifere.)

UGER s. (ANAT.) mamelă, țîță. (~ la mamifere.)

uger (-re), s. n. – Țîță. – Var. Mold. ulger, unger. Mr. udzire, istr. uger. Lat. ūbĕr (Pușcariu 1737; REW 9026), cf. romagn. uver, it. ubero, port. ubre. Schimbul consonantic ca în rubus › rug (după Pușcariu și Tiktin, prin analogie cu a suge). Legătura cu mag. ugyan (Cihac, II, 536) nu este probabilă.

uger, ugere s. n. (vulg. – d. femei) sân, mamelă.