9 definiții pentru uimit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UIMIT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.

UIMIT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație; surprins, uluit. – V. uimi.

uimit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 17 / V: (reg) ugnit / Pl: ~iți, ~e / E: uimi] 1 Cuprins de mirare Si: mirat, surprins, uluit (1), (înv) uitat2 (15), (liv) stupefiat. 2 Cuprins de admirație. 3 Care exprimă mirare. 4 Care exprimă admirație. 5 Tulburat.

UIMIT, -Ă, uimiți, -te, adj. Cuprins de mirare sau de admirație; surprins, impresionat, uluit, tulburat. Arendașul fu atît de uimit că nici nu mai putu răspunde. REBREANU, R. I 12. Sta în loc uimită, văzînd frumusețile cîmpului. ISPIRESCU, L. 17. Uimit de așa judecată, mulțămește judecătorului. CREANGĂ, A. 150. ◊ Fig. Copiii ascultau într-o reculegere uimită. SADOVEANU, A. L. 144. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. REBREANU, R. II 39.

uimit a. foarte mirat.

uĭmít, -ă adj. Adînc mirat, speriat.

ugnit, ~ă a vz uimit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UIMIT adj. 1. v. crucit. 2. consternat, năuc, năucit, perplex, stupefiat, uluit. (O figură ~.)

UIMIT adj. 1. crucit, minunat, perplex, stupefiat, surprins, uluit. (A rămas ~ de cele auzite.) 2. năuc, năucit, perplex, stupefiat, uluit. (O figură ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FI UIMIT a-i cădea falca / fața, a-i cădea ochii-n gură, a-i cădea plombele, a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / crăcănat / cu gura căscată / mască / tablou, a-i sta (cuiva) ceasul.

Intrare: uimit
uimit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uimit
  • uimitul
  • uimitu‑
  • uimi
  • uimita
plural
  • uimiți
  • uimiții
  • uimite
  • uimitele
genitiv-dativ singular
  • uimit
  • uimitului
  • uimite
  • uimitei
plural
  • uimiți
  • uimiților
  • uimite
  • uimitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uimit, uimiadjectiv

  • 1. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Arendașul fu atît de uimit că nici nu mai putu răspunde. REBREANU, R. I 12. DLRLC
    • format_quote Sta în loc uimită, văzînd frumusețile cîmpului. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
    • format_quote Uimit de așa judecată, mulțămește judecătorului. CREANGĂ, A. 150. DLRLC
    • format_quote figurat Copiii ascultau într-o reculegere uimită. SADOVEANU, A. L. 144. DLRLC
    • format_quote Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. REBREANU, R. II 39. DLRLC
etimologie:
  • vezi uimi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.