umflătură sf [At: BIBLIA (1688)² , II, 140/59 / V: (reg) îm~ / Pl: ~ri / E: umfla + -ătură] 1 Loc umflat (2) pe suprafața unui obiect. 2 (Imp) Balonare a abdomenului. 3 (Înv) Creștere a nivelului normal al unei ape Si: umflare (7), revărsare. 4 (Îrg) Iaz. 5 (Pex) Apă adunată într-un iaz. 6 Inflamație a pielii, a unui țesut sau a unui organ, din cauza unei boli sau a unui traumatism Si: umflare (8), (îrg) umflăciune. 7 (Rar; fig) Mod de exprimare pretențios. 8 (Iht; reg) Guvid (Gobius). 9 (Iht; reg) Pește mic cu corpul subțiat spre coadă, acoperit cu țepi osoși sau gol, fără solzi și cu capul mare și lătăreț, care trăiește atât în ape dulci, cât și în cele sărate (Benthophilus stellatus).

UMFLĂTURĂ, umflături, s. f. Mărirea volumului unui țesut organic, din cauza unei boli sau a unei lovituri; inflamație. V. tumefacție, tumoare. Te durea gîtul și pipăindu-l, simțeai umflăturile gîlcilor. PAS, Z. I 288. S-a aplecat de mijloc și descoperindu-și umerii și sînul i-a arătat urmele umflăturilor și vinețelelor de pe trup. CARAGIALE, O. III 79.

UMFLĂTURĂ ~i f. 1) Proces patologic provocat de pătrunderea unui agent patogen într-un organ sau țesut și manifestat prin umflarea acestuia. 2) Loc bombat pe suprafața unui obiect. /a (se) umfla + suf. ~ătură

umflătură f. 1. ceva umflat; 2. fig. defectul stilului umflat.

umflătură s. f., g.-d. art. umflăturii; pl. umflături

umflătură s. f., g.-d. art. umflăturii; pl. umflături

umflătură s. f., g.-d. art. umflăturii; pl. umflături

UMFLĂTURĂ s. 1. v. gâlcă. 2. v. tumefacție. 3. v. ventru.

UMFLĂTURĂ s. 1. (MED.) gîlcă, (pop.) bolfă, gîlmă, (reg.) bubîlcă, modîlcă, modovîlcă, momealcă, tragăn, vîlcă, (Mold.) boșoalcă. (O ~ la gît.) 2. (MED.) inflamație, tumefacție, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ evidentă a țesutului.) 3. (FIZ.) ventru.

umflătură, umflături s. f. vulvă.