O definiție pentru unghiuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
unghiuleț sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 314 / Pl: ~e / E: unghi2 + -uleț] 1-2 (Șhp) Unghi2 (16) (mic) Si: unghiușor (1-2), unghiurele.
Intrare: unghiuleț
unghiuleț substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)