unsuros, ~oasă [At: DOSOFTEI, PS. 182/15 / Pl: ~oși, ~oase / E: unsoare + -os] 1 a Uns² (10). 2 a Pătat cu o substanță grasă sau (pex) cu orice substanță care murdărește. 3 a Care conține multă grăsime Si: gras (2), (îrg) unturos (2). 4 a (Fig) De o falsă amabilitate Si: lingușitor, mieros. 5 a Care pare să conțină grăsime Si: (îvr) unsos. 6 a Care pare să fie acoperit cu grăsime. 7 sf (Bot; reg) Unguraș (2).

UNSUROS, -OASĂ, unsuroși, -oase, adj. Acoperit, îmbibat, pătat de grăsime sau, p. ext., de orice substanță care murdărește. În scurta de piele neagră și unsuroasă... Alecu Țoader Precup s-a crăcănat să le taie calea. C. PETRESCU, A. 431. Un fochist oacheș, unsuros, care ieșise c-o căldare de zgură pe punte, ceru binoclul timonierului de serviciu, ca să privească și el minunea asta. BART, S. M. 94. ♦ (Rar) Cleios, lipicios. Înaintai cale de vreo două sute de pași, călcînd printr-un glod negru și unsuros. ALECSANDRI, O. P. 267.

UNSUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care este murdar de unsoare. Salopetă ~oasă. 2) pop. Care conține multă unsoare; cu multă unsoare. Pește (prăjit) ~. /unsoare + suf. ~os

unsuros a. 1. gras și oleios: corp unsuros; 2. care produce la pipăit impresiunea unui corp gras.

unsurós, -oásă adj. (d. unsoare). Uleĭos orĭ plin (mînjit) de unsoare saŭ de grăsime: măslinile-s unsuroase; mînĭ, haĭne unsuroase. – Vechĭ și unturos.

unsuros adj. m., pl. unsuroși; f. unsuroasă, pl. unsuroase

unsuros adj. m., pl. unsuroși; f. unsuroasă, pl. unsuroase

unsuros adj. m., pl. unsuroși; f. sg. unsuroasă, pl. unsuroase

UNSUROS adj. 1. v. gras. 2. gras, uns, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. cleios, lipicios, năclăios. (~ la atingere.)

UNSUROS adj. 1. gras, onctuos, uleios. (Materie ~.) 2. gras, uns, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. cleios, lipicios, năclăios. (~ la atingere.)