URCIOR², urcioare, s. n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. hordeolus (după urcior¹).

urcior² sn [At: BIBLIA (1688) 283²/16 / V: ulc~, (reg) uștior (Pl și: uștioruri), ajdior, argior, hârci~, hurgior, îrci~, îrdior, jdior, olci~, uc~, ujdior, ~ol, urdior, urgior, usc~, ușc~ / Pl: ~oare și (reg) ~i sm / E: ml hordeolus după urcior¹, prin atracție paronimică] (Med) Inflamație acută supurată a glandelor sebacee ale pleoapelor produsă de către stafilococ.

URCIOR², urcioare, s. n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. hordeolus (după urcior¹).

URCIOR², urcioare, s. n. (Și în forma ulcior) Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. Alifie pentru... vindecarea urcioarelor pleoapelor. PISCUPESCU, O. 315. Cu ulcioare Și buboaie. TEODORESCU, P. P. 365. – Variantă: ulcior s. n.

URCIOR² ~oare n. Inflamație acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi. /<lat. hordeolus

urcior n. 1. oală lungueață pentru apă sau lapte; 2. umflătură inflamatorie pe marginea pleoapelor în forma unui fir de orz. [Lat. URCEOLUS; sensul 2 prin aluziune la forma ovală a furunculului].

2) urcĭór (vest) și ulcĭór (est) n., pl. oare (lat. hordéolus, o boală de ochĭ [dim. d. hórdeum, orz], de unde s’a făcut *urgĭor, apoĭ, supt infl. luĭ urcĭor 1, urcĭor). Un fel de buboĭ mic care se face la marginea pleoapeĭ.

îrcior sn vz urcior

ucior² sn vz urcior²

ulcior² snm vz urcior²

ultior sn vz urcior²

urciol sn vz urcior²

uscior² sn vz urcior²

ușcior² snm vz urcior²

uștior² snm vz urcior²

ULCIOR² s. n. v. urcior².

2) ulcĭór, V. urcĭor 2.

!urcior/ulcior (vas de lut; infecție la ochi) (desp. -cior) s. n., pl. urcioare/ulcioare

urcior (vas de lut, infecție la ochi) (-cior) s. n., pl. urcioare

urcior (vas, furuncul) s. n., pl. urcioare

urcior

urcior (vas și furuncul la ochiu).

ulcior v. urcior

URCIOR s. (MED.) (reg.) minegoci. (~ la ochi.)

URCIOR s. (MED.) (reg.) minegoci. (~ la ochi.)

urcior (-oare), s. n. – Mic furuncul de la rădăcina genelor. – Var. ulcior. Mr. urcior, ulcior. Lat. hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289; Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it. orzaiuolo, prov. orzal, cat. ursol, sp. orzuelo, port. torçol; fonetismul indică o confuzie cu urcior „vas”. Uz general, mai puțin în Banat (ALR, I, 16).

urcior, s.n. – v. ulcior.

ulcior², -oare, (urcior), s. n. – (med.) Bubă la ochi; afecțiune oftalmologică; bubiță roșie ce se face pe pleoapa ochiului (ALR 1969: h. 45); excrescență la ochi (Memoria 2001). „Se întâmplă de foarte multe ori că pe geana ochiului se face o bubucă lungăreață, și cu încetul se prinde a coace. Atunci trebuie să descântăm de ulcior: Ulcior săc, te săc, / Din vârf te săc; / Din rădăcină / Te fac fărină” (Bârlea 1924 II: 406). – Din răd. i.-e. *uer-, „loc ridicat (în teren sau pe piele)”, termen autohton (Russu 1981: 410); Lat. hordeolus, după ulcior¹, prin atracție paronimică (MDA).

ulcior², ulcioare, (urcior), s.n. – (reg.; med.) Bubă la ochi; afecțiune oftalmologică; bubiță roșie ce se face pe pleoapa ochiului (ALRRM, 1969: 45); excrescență la ochi (Memoria, 2001). Se întâmplă de foarte multe ori că pe geana ochiului se face o bubucă lungăreață și, cu încetul, se prinde a coace. Atunci trebuie să descântăm de ulcior: „Ulcior săc, te săc, / Din vârf te săc; / Din rădăcină / Te fac fărină” (Bârlea, 1924, II: 406). – Din rad. i.-e. *uer-, „loc ridicat (în teren sau pe piele)”, cuvânt autohton (Russu, 1981: 410); lat. hordeolus „orz”, după ulcior¹, prin atracție paronimică (Scriban, MDA).