URIAȘ, -Ă, uriași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Personaj fabulos din basme cu înfățișare omenească, de dimensiuni gigantice. 2. S. m. și f. Persoană foarte înaltă și robustă. ♦ Fig. Personalitate cu merite excepționale într-un anumit domeniu; titan, gigant; colos. 3. Adj. De proporții enorme, cu mult peste medie; enorm, colosal, gigantic. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. óriás.

uriaș, ~ă [At: PSALT. HUR. 27717 / V: (îrg) or~, (reg) hurieș sm, oroieș / Pl: ~i, ~e / E: mg óriás] 1 sm (În mitologia populară și creștină; mpl) Om de proporții supranaturale (cu o forță fizică deosebită) Si: gigant (1), ispolin, jidov, novac, titan¹. 2 sm (Îla) De ~ Enorm (2). 3 smf Persoană foarte înaltă și robustă Si: colos. 4 smf Persoană cu o forță fizică deosebită Si: titan¹. 5-6 a, av (Și legat de un adjectiv prin pp „de”, redând ideea de superlativ absolut) Enorm (2). 7 a (Bot; reg; îs) Grâu ~ Varietate de grâu. 8 a (Bot; reg; îs) Fasole ~ă Varietate de fasole ce urcă pe arac, cu păstaia foarte lungă. 9 a (Spt; îs) Slalom ~ Slalom la care distanța dintre porți este mai mare. 10 smf (Reg) Varietate de struguri cu boabele mari, rare, de culoare albă. 11 smf (Fig) Om capabil de realizări excepționale Si: titan¹, gigant. 12 smf (Îvr) Persoană cu o poziție influentă Si: puternic.

URIAȘ, -Ă, uriași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Personaj din basme închipuit sub formă de om de proporții extraordinare, supranaturale. 2. S. m. și f. Persoană foarte înaltă și robustă. ♦ Fig. Personalitate cu merite excepționale într-un anumit domeniu; titan, gigant; colos. 3. Adj. De proporții care depășesc cu mult proporția obișnuită, medie; enorm, colosal, gigantic. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. óriás.

URIAȘ, -Ă, uriași, -e, s. m. și f. 1. Personaj din basme, închipuit sub forma unui om extraordinar de mare și de puternic (v. gigant, colos, titan); (sens curent) om foarte înalt și voinic. Oamenii se uitau cu un fel de mirare înspăimîntată la acest al doilea uriaș care venea în mijlocul lor. CAMIL PETRESCU, O. II 451. Ieși uriașul afară și răcni o dată ca urșii și începură a se aduna tot felul de fiare. RETEGANUL, P. V 64. La focul acesta au aflat un uriaș. SBIERA, P. 34. A fost odată un fel de uriaș care a găsit un plug cu șase boi; l-a luat în palmă și l-a dus la mama lui, întrebînd-o ce viermi sînt aceia. ȘEZ. XVIII 21. ◊ Fig. Calmul clipocit al apelor și susurul vîntului... erau sfîșiate de animația unui uriaș de beton și fier. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 484, 1/3. Se ridică din pămînt un colț sur, drept, neclintit, un uriaș împietrit ca spaima, cu capul atingînd de nori. EMINESCU, N. 23. ♦ (Adjectival) De proporții neobișnuite, mult mai mare decît normal. Trestia își legăna spicul uriaș, pufos și auriu. DUMITRIU, P. F. 220. O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. BENIUC, V. 20. Să ne ducem cu toții! strigă un om mic și îndesat, cu o căciulă uriașă dată pe ceafă. REBREANU, R. II 44. Pare că privesc încă acei ochilari țuguieți pe nasul lui uriaș. NEGRUZZI, S. I 8. (Pleonastic) Într-o vale văzu un șarpe uriaș de mare. RETEGANUL, P. II 41. 2. Fig. Personalitate de seamă, titan, gigant. (Cu pronunțare regională) Să ne oprim puțin în calea grunzuroasă a limbei... pentru a ne uita la urieșii care clădesc temelia ei. RUSSO, S. 51.

URIAȘ¹ ~i m. 1) (în basme) (în opoziție cu pitic) Personaj imaginat ca fiind neobișnuit de înalt și înzestrat cu o forță fizică fantastică. 2) fig. Persoană dotată cu capacități excepționale într-un domeniu de activitate; titan. [Sil. -ri-aș] /<ung. óriás

URIAȘ² ~ă (~i, ~e) și substantival Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; colosal; enorm; imens. Munți ~i. [Sil. -ri-aș] /<ung. óriás

uriaș m. om de stat peste măsură de înalt: uriașii poartă adesea nume de popoare (arap, jidov, tătar). [Ung. ORIÁS]. ║ a. gigantic: munți uriași.

uriáș m. (ung. óriás, id.). Gigant, colos, om foarte înalt și robust. – Ca adj e fals. V. urieșesc, titan și jidov 2.

oriaș² sm vz uriaș

Uriașa f. V. Jidova.

Uriași (Munții) m. pl. sau Riesengebirge, massiv între Silezia și Boemia, din care pornește Elba.

uriaș (desp. -ri-aș) adj. m., s. m., pl. uriași; adj. f., s. f. uriașă, art. uriașa, pl. uriașe

uriaș (-ri-aș) adj. m., s. m., pl. uriași; adj. f., s. f. uriașă, art. uriașa, g.-d. art. uriașei, pl. uriașe

uriaș s. m., adj. m. (sil. -ri-aș), pl. uriași; f. sg. uriașă, art. uriașa, g.-d. art. uriașei, pl. uriașe

uriaș, pl. uriași, f. uriașă, pl. uriașe

uriaș, -ași.

URIAȘ s., adj. 1. s. colos, gigant, titan, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.) 2. s. arătare, colos, matahală, namilă, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ de om.) 3. adj. colosal, enorm, fabulos, gigantic, imens, (înv. și reg.) nămilos, (înv.) urieșesc, (fig.) astronomic. (De proporții ~.) 4. adj. v. titanic. 5. adj. v. extraordinar.

URIAȘ s., adj. 1. s. colos, gigant, titan, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.) 2. s. arătare, colos, matahală, namilă, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ cît toate zilele.) 3. adj. colosal, enorm, fabulos, gigantic, imens, (înv. și reg.) nămilos, (înv.) urieșesc, (fig.) astronomic. (De proporții ~.) 4. adj. colosal, extraordinar, gigantic, titanic. (Eforturi ~.) 5. adj. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)

Uriaș ≠ pigmeu, pitic

uriaș (-și), s. m. – 1. Gigant, găligan. – 2. (Adj.) Gigantic, colosal. – Var. urieș. Mag. óriás (Cihac, II, 537; Tiktin). – Der. urieșesc, adj. (gigantic); urieșiță, s. f. (Trans., femeie uriașă).

uriaș, uriași, s.m. – (mit.) Personaj mitologic prezent frecvent în legendele locale, îndeosebi în context antropogonic. Pentru maramureșeni, uriașii sunt socotiți strămoșii, cei din vechime. Conform tradiției, se spune că cetățile dacice (azi ruine) din Maramureșul istoric erau locuite de uriași: „Uriașii erau aici, la Oncești, în locul care-i zic Cetățeaua” (Bilțiu, 1999: 145). Apoi, în Țara Lăpușului, despre necropola de pe Troianu s-a înfiripat aceeași legendă: „Spuneau bătrânii că, demult, la noi ar fi trăit ceva uriași... pe Șes, pe Troian, între Groși și Suciu (...). Și s-a săpat acolo unde se zice că trăiau și au găsit ceva cioburi, care, bag samă, că au fost ceva oale foarte mari în care se îngropau” (idem: 146). În satele de pe valea Izei (Bârsana, Nănești, Oncești, Șieu, Ieud, Rozavlea etc.) e frecventă legenda care spune că oamenii acelor locuri s-ar trage din uriași: „Du-te, dragu tatii, și-i pune pe oameni înapoi, că ăștia vor stăpâni pământul, că noi ne vom trece” (idem: 149). Apoi, mai există legenda Blajinilor: „Bunicul meu spune că într-o săptămână după Paști, atunci îs Paștile Rocnenilor și uriașii se înfruptă șapte dintr-un ou. Și pentru acee ține Dumnezău lumea” (idem: 150). Se mai spune că în Ieud ar fi îngropat un uriaș, iar în Berbești s-ar fi găsit un os de uriaș. ■ „Uriașii trăiau demult. Ziceau bătrânii că, atâta erau niște oameni de mari, că unul s-a dus și i-a luat juninca de un an și ceva și și-o pus-o după cap, ca și cum ai mere cu un miel. Așa era demult, că atunci erau urieși. Așa spunea tatăl meu, care mai trăiește. Are lipsă trei ani dintr-o sută. Ziceau că tăiau copaci mari, și se puneau câte trei-patru uriași la un lemn și trăgeau uriașii ca boii. Și din trei lemne au făcut un perete de casă” (Pălăguța Iurca, 65 ani, cf. Bilțiu, 1999: 145). ♦ Stirpe mitică antediluvială de humanoizi cu dimensiuni gigantice, în genere blajină, dar neagreată de zei. Uriașii sunt adesea prezenți în mai toate mitologiile lumii, ca o specie preumană (unii cercetători încearcă să o identifice cu hominizii neanderthalieni, alții cu rasa Cro-Magnon). Legende despre uriași sunt consemnate în Vechiul Testament (Geneza, VI, 4), în China, în mitologia greacă, la scandinavi, în America precolumbiană etc. Mitul uriașilor s-ar putea clasifica printre cele memoriale, iar dispariția bruscă prin potop poate fi legată de sfârșitul perioadei glaciare (Kernbach, 1989: 204-205). – Din magh. óriás „uriaș” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

THAT’S ONE SMALL STEP FOR A MAN, ONE GIANT LEAP FOR MANKIND (engl.) este un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire – Primul mesaj adresat pământenilor de Neil A. Armstrong la pășirea pe solul lunar (21 iul. 1969).