13 definiții pentru urlet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent și zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod nearmonios). ♦ Fig. Clocot, freamăt. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.

urlet sn [At: M. COSTIN, O. 166 / V: (reg) ~lăt / Pl: ~e / E: urla + -et] 1 Strigăt prelung, specific, scos de unele animale în anumite împrejurări Si: răcnet, țipăt, zbieret, (rar) urlat1 (2). 2 (Pan) Strigăt puternic scos de om, exprimând durere, mânie, teamă etc. Si: răcnet. 3 (De obicei lpl) Cuvinte strigate cu putere. 4 (Pex) Gălăgie (1). 5 Plâns în hohote, zgomotos și violent. 6 Cântare cu tonul foarte ridicat (neplăcut pentru auz). 7 (Fig) Zgomot mare, vuiet produs prin aclamații sau proteste. 8 Vâjâit al vântului, apei etc. Si: vuiet. 9 Sunet puternic și prelung produs de aparate, dispozitive emițătoare etc. 10 Zgomot înfundat și foarte puternic produs de tunet, de arme de foc, explozii etc. Vz bubuit. 11 Zgomot puternic și prelung produs de o unealtă, de o mașină în timpul funcționării. 12 (Mun; îe) A se alege cu ~ul morii A nu se alege cu nimic. 13 (înv) Zumzet puternic produs de unele insecte când se adună grămadă. 14 (Reg) Răsunet. 15 (Reg) Ecou1 (1).

URLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent și zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod neplăcut pentru auz). ♦ Fig. Clocot, freamăt. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.

URLET, urlete, s. n. 1. Strigăt puternic și prelung, scos de animale sau de oameni. Alexa slobozi un urlet dureros: Valeu! și căzu în brînci. SADOVEANU, O. VIII 228. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. Auzii urletul unui lup, nu departe. BOLINTINEANU, O. 387. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc. Tresări înfiorată de un urlet asurzitor de sirenă. BART, E. 251. Surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndoiau de vînt, Urletul suna sinistru. COȘBUC, P. I 121. Urletul apei ne silește să vorbim tare. VLAHUȚĂ, R. P. 112. Începu a se auzi urletele tunurilor. BĂLCESCU, O. II 118.

URLET ~e n. 1) Sunet prelung și răsunător (scos, mai ales, de animale). 2) peior. Vorbire răstită. 3) peior. Interpretare nearmonioasă a unei melodii. /a urla + suf. ~et

urlet n. 1. strigăt prelung al lupului și al câinelui; 2. fig. țipăt ascuțit și prelungit (de durere sau de mânie).

úrlet n., pl. e (d. a urla). Strigătu obișnuit al lupuluĭ, ĭar al cîneluĭ numaĭ cînd e trist. Fig. Urlet de durere, strigăt desperat de durere.

urlăt sn vz urlet

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urlet s. n., pl. urlete

urlet s. n., pl. urlete

urlet s. n., pl. urlete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URLET s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sunt ~ele astea?)

URLET s. 1. strigăt, țipăt, zbieret, (înv.) chemare, vreavă. (Încetează cu ~ele!) 2. răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt ~ astea?)

Intrare: urlet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urlet
  • urletul
  • urletu‑
plural
  • urlete
  • urletele
genitiv-dativ singular
  • urlet
  • urletului
plural
  • urlete
  • urletelor
vocativ singular
plural
urlăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urlet, urletesubstantiv neutru

  • 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alexa slobozi un urlet dureros: Valeu! și căzu în brînci. SADOVEANU, O. VIII 228. DLRLC
    • format_quote Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. DLRLC
    • format_quote Auzii urletul unui lup, nu departe. BOLINTINEANU, O. 387. DLRLC
    • 1.1. Vorbă cu tonul foarte ridicat. DEX '09 DEX '98
      sinonime: strigăt
    • 1.2. Plâns cu hohote, violent și zgomotos. DEX '09 DEX '98
      sinonime: plâns
    • 1.3. Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod nearmonios). DEX '09
    • 1.4. figurat Clocot, freamăt. DEX '09 DEX '98
  • 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vuiet
    • format_quote Tresări înfiorată de un urlet asurzitor de sirenă. BART, E. 251. DLRLC
    • format_quote Surd vuia prin codri vîntul, brazii se-ndoiau de vînt, Urletul suna sinistru. COȘBUC, P. I 121. DLRLC
    • format_quote Urletul apei ne silește să vorbim tare. VLAHUȚĂ, R. P. 112. DLRLC
    • format_quote Începu a se auzi urletele tunurilor. BĂLCESCU, O. II 118. DLRLC
etimologie:
  • Urla + -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.