uscăciune sf [At: HERODOT (1645), 462 / Pl: ~ni / E: usca + -ăciune] 1 Însușirea de a fi uscat² (1) Si: uscătură (1). 2 Starea a ceea ce este uscat² (1). 3 Lipsă de umiditate. 4 Stare a gurii sau a buzelor lipsite de salivă, de umezeală. 5 (Pex) Senzație puternică de sete. 6 Lipsă îndelungată a precipitațiilor (ploi, ninsori) Si: secetă. 7 Lipsă de umiditate atmosferică. 8-9 (Înv; mpl) Uscătură (5-6). 10 (Îvr) Dispariție a apei (prin evaporare). 11 Slăbiciune (a corpului, a unei părți a lui). 12 Boală care slăbește organismul. 13 Lipsă de grăsime, de luciu a părului, a pielii, a tenului. 14 (Pex) Aspect mohorât, aspru. 15 (Fig) Lipsă de sensibilitate sufletească Si: asprime (2), duritate (5). 16 Lipsă de expresivitate a unei scrieri. 17 (Reg; în credințele populare) Ființă imaginară, duh rău care chinuiește și pocește copiii nebotezați sau îi fură, înlocuindu-i cu alții urâți și schilozi.

USCĂCIUNE s. f. 1. Însușirea de a fi uscat. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină. EMINESCU, N. 35. ♦ Senzație de sete, de căldură, de înecăciune. În cerul gurii simțea o uscăciune parcă i s-ar fi aprins sufletul. REBREANU, I. 29. 2. Secetă. Balta Amara seacă complet în cursul perioadei de uscăciune. PROBL. GEOGR. I 95. Cînd arătura se face pe uscăciune, adecă atunci cînd pămîntul este uscat și bolovănos, sămînța încolțește cu greu. PAMFILE, A. R. 57. Cărări, mîncate și adîncite de șuvoaie, crăpături largi, căscate de uscăciune, făceau cam anevoios urcușul. VLAHUȚĂ, O. A. III 49.

USCĂCIUNE ~i f. 1) Însușire de a fi uscat. 2) Senzație puternică de sete (cauzată de unele dereglări în organism). 3) Timp uscat; secetă. /a (se) usca + suf. ~ăciune

uscăciune f. secetă. [Derivat din uscat].

uscăcĭúne f. (d. uscat). Secetă, lipsă de umezeală: uscăcĭunea Sahareĭ.

uscăciune s. f., g.-d. art. uscăciunii

uscăciune s. f., g.-d. art. uscăciunii

uscăciune s. f., g.-d. art. uscăciunii

USCĂCIUNE s. 1. v. secetă. 2. v. ariditate.

USCĂCIUNE s. 1. secetă, (înv. și pop.) secăciune, (înv. și reg.) neplouare, (înv.) secetate, sete, seteciune. (Era o ~ cumplită.) 2. ariditate. (~ solului.)

Uscăciune ≠ umiditate