UTOPIE, utopii, s. f. 1. Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie.

utopie sf [At: NEGULICI / Pl: ~ii / E: fr utopie] 1 Proiect de organizare desăvârșită a societății umane care, ignorând condițiile reale și legile dezvoltării, este irealizabil. 2 (Ccr) Descriere a unei societăți desăvârșite. 3 Proiect irealizabil Si: fantezie (2), himeră (4), vis. 4 Dorință irealizabilă Si: fantezie (5), himeră (4), vis.

UTOPIE, utopii, s. f. 1. Ideal, concepție politică sau socială generoasă, dar irealizabilă (din cauza condițiilor obiective date). 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie.

UTOPIE, utopii, s. f. 1. Teorie fantezistă, care preconizează o organizare ideală a omenirii, fără să țină seama de legile obiective de dezvoltare a societății. Legea concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție stă la baza transformării socialismului din utopie în știință. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 44. 2. Proiect, plan imaginar, irealizabil; fantezie, himeră. [Grigore] i-a răspuns că, în alegerea tovarășei lui de viață nu se poate lăsa condus de anume utopii, căci trecutul nu se mai întoarce, oricît am vrea noi să-l întoarcem. REBREANU, R. I 50. Am și eu utopiile mele; de mult visez o școală, un ideal de școală. VLAHUȚĂ, O. A. 265. Să ne înfrățim cu călăii noștri? Vedeți, domnilor, că ideile sînt utopii. BOLINTINEANU, O. 421.

UTOPIE s.f. 1. Operă literară, filozofică sau politică în care se imaginează o lume ideală. 2. Proiect irealizabil; dorință irealizabilă; fantezie, himeră, vis. 3. Concepție politică sau socială generoasă, progresistă, dar irealizabilă pentru că nu ține seama de condițiile istorice-concrete date și de legile obiective ale dezvoltării societății. [Gen. -iei. / < fr. utopie, lat. utopia, cf. Utopia – titlul operei principale a lui Thomas Morus < gr. ou topos – loc care nu există].

UTOPIE s. f. 1. nume dat teoriilor fanteziste, irealizabile, care preconizează crearea unei alte ordini sociale, fără a ține seama de condițiile concret-istorice date și de legile obiective ale dezvoltării societății. 2. concepție, proiect irealizabil, fantezie, himeră, vis. (< fr. utopie)

UTOPIE ~i f. 1) Proiect privind constituirea unei societăți ideale, fără a ține cont de legitățile obiective de dezvoltare a societății umane; plan irealizabil al unei societăți. 2) Intenție fantezistă; ideal iluzoriu. [G.-D. utopiei] /<fr. utopie

utopie f. 1. titlul operei lui Thomas Morus despre un guvern imaginar în care totul ar fi perfect; 2. fig. proiect imaginar.

*utopíe f. (d. Utópia, o țară imaginară, cuv. inventat de cancelaru englez Toma Morus la 1515, d. vgr. u, nu, și tópos, loc, și dat ca titlu uneĭ cărțĭ a luĭ în care e vorba de o guvernare ideală). Concepțiune imaginară a uneĭ societățĭ și guvernărĭ ideale. Proĭect irealizabil, aberațiune.

utopie s. f., art. utopia, g.-d. art. utopiei; pl. utopii, art. utopiile (desp. -pi-i-)

utopie s. f., art. utopia, g.-d. art. utopiei; pl. utopii, art. utopiile

utopie s. f., art. utopia, g.-d. art. utopiei; pl. utopii, art. utopiile

UTOPIE s. fantasmă, fantezie, himeră, iluzie, închipuire, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.)

UTOPIE s. fantezie, himeră, iluzie, închipuire, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.)