36 de definiții pentru ușor (stâlp)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: uscior, ușcior s. m.] – Lat. osteolum.

OR1, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: uscior, ușcior s. m.] – Lat. osteolum.

or4, ~oa [At: (ante 1550) CUV. D. BĂTR. II, 416/3 / V: (reg) iș~ a, (îrg) i~ a, av, (înv) iușur av, ur a, av, (îvp) ure a, av / Pl: ~i, ~oare a / E: *iu (<ml levis) + -șor] 1 a (Îoc greu) Care are greutate mică, redusă. 2 a (Fiz; d. materiale) Cu greutate specifică mică. 3 a (Îs) Industrie ~oară Industrie care are ca obiect producția de textile, confecții, încălțăminte, produse de sticlă, produse finite de materiale plastice etc. 4 a (Îs) Categorie ~oară Categorie de box, haltere și lupte, care cuprinde sportivii cu greutatea corpului între 57 și 61 de kg. 5 a Care nu poartă greutăți Si: neîmpovărat Si: (rar) ușuratic (1). 6 a Care este eliberat de ceva. 7 a Care nu (mai) este obsedat de ceva. 8 a (Îe) (A fi) cu inima ~oară (A fi) bine dispus. 9 a (Îae) A fi liniștit. 10 a (Înv; îe) A fi ~ din bir A fi scutit de bir. 11 a (Îvr) Fără alai. 12 a (D. trupe) Care poartă armament puțin, având posibilitatea de a se deplasa repede. 13 a (Fig; d. persoane) Fără bani Si: lefter. 14 a (Fig; d. starea materială) Precar. 15 s (Îe) A rămâne pe ~ A rămâne fără bani. 16 a (Îae) A ajunge lefter. 17 a (D. alimente) Care se digeră cu ușurință. 18 a Iute. 19 a (Îe) A fi ~ de (sau la) cap (sau minte) sau a avea un cap ~ A pricepe cu ușurință. 20 a (Îae) A fi deștept. 21 a (Îe) (A fi) ~ de picior (A fi) sprinten la mers. 22 a (Îe) A fi ~ la fugă A fugi repede. 23 a (Reg; îe) A fi ~ de gură A fi vorbăreț. 24 a (Înv; îe) (A fi) ~ la... (A fi) îndemânatic la... 25 a Suplu. 26 a Gingaș (1). 27 a (D. pas; pex d. mers) Făcut în vârful picioarelor. 28 a Fără zgomot. 29 a Lin. 30 a (Îoc adânc, apăsat; d. urme, linii) Care este (sau pare a fi) făcut dintr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate mică. 31 a (D. culori) Slab nuanțat Si: șters, estompat (1), spălăcit. 32 a Redus ca volum, amploare, intensitate, consistență Si: slab. 33 a Abia perceptibil Si: mic, puțin, slab. 34 a (D. somn; îoc adânc, greu) Din care te trezești cu ușurință la orice zgomot sau mișcare. 35 a (Pex) Odihnitor. 36 a (D. reliefuri) Lin. 37 a (D. țesături) Fin1 (3). 38 a Care este lesne de îndurat Si: suportabil. 39 a (D. anotimpuri) Moderat. 40 a (D. boli) Lipsit de gravitate. 41 a (D. obligații materiale, prețuri etc.) Care nu împovărează Si: mic, neînsemnat. 42 a (D. legi, pedepse) Lipsit de severitate Si: indulgent. 43 a (D. trai, viață) Fără greutăți materiale Si: comod1 (4), plăcut. 44 sn (Înv) Ușurare (3). 45 sn (Înv) Milă. 46 a Care nu prezintă greutăți Si: simplu. 47 a Care se poate realiza fară dificultăți Si: simplu. 48 a (Îs) Muzică ~oară Gen muzical cult (vocal sau instrumental), larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspirațiile oamenilor. 49 a (înv; îla) ~ la credință Care poate fi convins fără dificultate Si: credul (2), naiv. 50 a (Reg) Care se poate face fără dificultăți Si: lesnicios. 51 a (Îrg; îlav) Pe (sau cu, din) ~ sau cu ~ul Cu ușurință Si: lesne, comod1 (5). 52 sn (Înv; îlav) Mai cu i~ Mai degrabă Si: preferabil. 53 sn (Reg; îlav) Din ~ Cu grijă Si: încetișor. 54 sn (Reg; îe) A lăsa (pe cineva) (mai) pe ușure A acorda (cuiva) condiții (mai) convenabile. 55 sn (Reg; îe) A lua (pe cineva) pe ușure A lua (pe cineva) pe ocolite. 56 a (D. dramuri) în stare bună Si: practicabil. 57 a (D. drumuri) Pe care se poate circula fără dificultăți Si: practicabil. 58 a Lipsit de importanță Si: neînsemnat. 59 a (D. oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate Si: ușuratic (3), flușturatic (2), frivol (1), superficial. 60 a (Îs) Femeie de moravuri ~oare sau (iuz) femeie ~oară Femeie cu o atitudine care contravine moralei. 61 a (Îe) ~ de (sau la) minte Lipsit de judecată Si: superficial, flușturatic (2). 62 a Lipsit de profunzime Si: ușurel (34). 63 sn (Înv) Netemeinicie. 64 av Fără zgomot Si: încet, domol (22), lin. 65 av Fără duritate Si: încet, domol (11). 66 av Puțin. 67 av Cu grijă. 68 av Cu atenție. 69 av Fără efort Si: comod1 (5), simplu, (înv) cu ușurătate, cu ușurință. 70 av (Îe) (Reg) A-i fi (cuiva) ~ A o duce bine. 71 av (Îe) A se lăsa ~ A ceda fără multă împotrivire. 72 av (Înv; îe) A-l lăsa (pe cineva) ~ A-l solicita puțin. 73 av Vioi. 74 av Abia schițat Si: puțin. 75 av (Îe) A se îmbrăca ~ A se îmbrăca cu haine puține, subțiri. 76 av (Înv; îf iușor, iușur) Fără severitate Si: moderat. 77 av Fără seriozitate Si: ușuratic (3). 78 av Cu ușurătate Si: ușuratic (4). 79 av (Îe) A lua ~ un lucru sau a trece ~ peste un lucru A nu da importanța cuvenită unui lucra. 80 av (Îe) A lua viața ~ A trece cu nepăsare peste orice. 81 av (Îae) A nu-și face griji.

or1 [At: HERODOT (1645), 74 / V: oștior sn, (înv) umș~ sm, unș~ sm, urcior sm, urșor sm, uscior smn, ustior sm, (nob) ~oa sf, ușcior smn, (reg) uștior, uștor, omș~ sm / Pl: ~i sm, (reg) ~oare sn / E: ml osteolum] 1 sm, (rar) sn Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii (1) Si: (reg) rost1, târșoc. 2 sm, (rar) sn (Pex) Tocul de lemn al ușii sau al ferestrei Si: (reg) rost1, târșoc. 3 sm, (rar) sn (Înv; reg) Stâlp. 4 sm, (rar) sn Bârnă1 (1). 5 sm, (rar) sn Grindă (1). 6 sm (Reg) Fiecare dintre stâlpii care susțin acoperișul șopronului ce adăpostește joagărul. 7 sm Fiecare dintre stâlpii între care se mișcă jugul joagărului. 8 sm (Mar) Fiecare dintre cei patru stâlpi care se bat pe fundul pârâului și pe care stăvilarul morii se coboară și se ridică. 9 sm (Reg) Lemnul de deasupra apei care prinde capetele bogdanilor la moară. 10 sm (Reg) Fiecare dintre bucățile de lemn prinse la capete în târcoalele prâsnelului de la moară și care se angrenează cu măselele roții. 11 sm (Reg) Lătunoaie la pilugii de la piua de postav. 12 sm (Reg) Scândură fixată în tocul ușii, care se scoate când este cazul pentru a lărgi intrarea.

OR3, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stîlpi verticali de care se prind (direct sau prin intermediul unui toc) canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau (rar) ale ferestrei. Răzimîndu-se de ușorul ușii, își trase una după alta, repede, încălțămintele de împrumut. SADOVEANU, O. VII 149. Nu se mai cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori. CREANGĂ, P. 255. Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori. EMINESCU, O. I 93. – Variante: uscior (V. ROM. septembrie 1953, 181, CAMIL PETRESCU, O. II 470), ușcior (REBREANU, P. S. 162), uștior (PAMFILE, I. C. 29), ușchior (SLAVICI, N. II 177) s. m.

OR3 ~i m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină ușa; parte laterală a tocului unei uși. /<lat. osteolum

1) ușór (est) și ușcĭór (vest) m. (lat. ostiolum, pop. *ustiólum, dim. d. ostium, ustium, ușă; it. usciuolo, pv. ussol, pg. ixó). Laturile verticale ale cadruluĭ ușiĭ orĭ ferestreĭ: stătea rezemat de ușor. V. prag și toc 1.

USCIOR s. m. v. ușor1.

USCIOR s. m. v. ușor1.

UȘCIOR s. m. v. ușor1.

UȘCIOR s. m. v. ușor1.

umșor1 sm vz ușor1

unșor1 sm vz ușor1

urcior3 sn vz ușor1

urșor sm vz ușor1

uscior1 sm vz ușor1

ustior sm vz ușor1

ușcior1 smn vz ușor1

ușoa sf vz ușor1

uștior1 smn vz ușor1

uștor sm vz ușor1

ur2, ~ă a, av vz ușor4

USCIOR s. m. v. ușor3.

UȘCHIOR s. m. v. ușor3.

UȘCIOR s. m. v. ușor3.

UȘTIOR s. m. v. ușor3.

uscior m. stâlp de care e prinsă ușa: cu sgomot sare poarta din vechii ei usciori EM. [Lat. OSTIOLUM].

ușcĭór, V. ușor 1.

ușúr și ușór n., pl. urĭ (turc. üșür, pop. öșür, dejmă, d. ar. ’üšr, al zecelea). Vechĭ. Dejma pe care o dădeaŭ Tătariĭ p. producțiunile pămîntuluĭ lor din Moldova (Basarabia). Azĭ. Mold. (ușur). Uĭum. V. alîm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

or1 adj. m., pl. ori; f. ușoa, pl. ușoare

or3 s. m., pl. ori

or2 s. m., pl. ori

or s. m., pl. ori

ușor (nu: ușcior)

ușor (pervazul ușii), -ri sb.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stâlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.)

OR s. (CONSTR.) (înv. și reg.) stîlp, (reg.) rost. (~ la o ușă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

or, ușori, s.m. – (reg.) Stâlp vertical de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu, 1990: 65; Rogoz). – Lat. osteolum „portiță” (Scriban, DEX, MDA).

or, -i, s.m. – Stâlpi verticali de care se prind canaturile ușii și ale ferestrei la casele țărănești: „Largă-i ușa-ntre ușori / Treceți, hodiniți, feciori” (Bilțiu 1990: 65; Rogoz). – Lat. ostiolum „portiță” (cf. Cipariu, Pușcariu, DEX).

Intrare: ușor (stâlp)
ușor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • or
  • orul
  • oru‑
plural
  • ori
  • orii
genitiv-dativ singular
  • or
  • orului
plural
  • ori
  • orilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscior
  • usciorul
  • uscioru‑
plural
  • usciori
  • usciorii
genitiv-dativ singular
  • uscior
  • usciorului
plural
  • usciori
  • usciorilor
vocativ singular
plural
uștor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ușoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
urșor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
unșor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
umșor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușcior
  • ușciorul
  • ușcioru‑
plural
  • ușciori
  • ușciorii
genitiv-dativ singular
  • ușcior
  • ușciorului
plural
  • ușciori
  • ușciorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uștior
  • uștiorul
  • uștioru‑
plural
  • uștiori
  • uștiorii
genitiv-dativ singular
  • uștior
  • uștiorului
plural
  • uștiori
  • uștiorilor
vocativ singular
plural
ustior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușchior
  • ușchiorul
  • ușchioru‑
plural
  • ușchiori
  • ușchiorii
genitiv-dativ singular
  • ușchior
  • ușchiorului
plural
  • ușchiori
  • ușchiorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

or, ușorisubstantiv masculin

  • 1. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Răzimîndu-se de ușorul ușii, își trase una după alta, repede, încălțămintele de împrumut. SADOVEANU, O. VII 149. DLRLC
    • format_quote Nu se mai cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori. CREANGĂ, P. 255. DLRLC
    • format_quote Cu zgomot sare poarta din vechii ei ușori. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii