VALABIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable.

valabil, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr valable] 1 (D. acte, acțiuni juridice etc.) Care întrunește condițiile cerute de lege sau de o autoritate Si: valid (5). 2 (D. acte, acțiuni juridice etc.) Pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. 3 Care este admis ca adevărat, autentic Si: valid (6). 4 A cărui valoare este recunoscută, acceptată Si: valid (7). 5 Care este fundamentat Si: valid (8). 6 Care este eficient în anumite situații. 7 (Fam; d. oameni) Care corespunde unei anumite exigențe.

valabil, -ă adj. 1 (jur.; despre acte, acțiuni în instanță etc.) Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. Testamentul era valabil. ♦ Care poate fi acceptat (ca plată, ca mărturie etc.); acceptabil. O poliță valabilă. 2 Care este (sau poate fi) admis, recunoscut ca fiind bun, adevărat, autentic; căruia i se recunoaște un temei, un fundament, o valoare; care este eficient în anumite situații. Așteaptă din partea lui... o explicație, o scuză valabilă (VIN.). ♦ (fam., glum.; despre oameni) Care corespunde unei anumite exigențe, așteptări; valoros. L-am cunoscut pe colegul lui. Este valabil. • pl. -i, -e. /<fr. valable.

VALABIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable.

VALABIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care trebuie (sau poate fi) recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, autentic. Nu puteam să răspund decît într-un mod egal, valabil pentru amîndoi. GALACTION, O. I 232. Ce e valabil pentru o regiune nu ar urma să fie necesar valabil pentru celelalte regiuni. REBREANU, R. I 261. ♦ Care întrunește condițiile cerute de o lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. Testament valabil. ▭ Biletul [de metrou] încetează de a fi valabil numai cînd ieși la suprafață. STANCU, U.R.S.S. 20.

VALABIL, -Ă adj. 1. Care are valoare. 2. Care poate fi acceptat (ca plată, ca mărturie etc.); acceptabil. 3. Care este întărit cu toate formele legale. [Cf. fr. valable, lat. valabilis < valere – a fi sănătos].

VALABIL, -Ă adj. care are valoare; care poate fi acceptat; acceptabil. ◊ care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate. (< fr. valable)

valabil a. care are valoare: bun, acceptabil.

*valábil, -ă adj. (fr. valable, d. valoir, a valora). Care are valoare, bun, acceptabil: un bilet valabil pentru toate trenurile, scuză valabilă.

valabil adj. m., pl. valabili; f. valabilă, pl. valabile

valabil adj. m., pl. valabili; f. valabilă, pl. valabile

valabil adj. m., pl. valabili; f. sg. valabilă, pl. valabile

VALABIL adj. 1. bun. (Bani ~.) 2. v. autentic.

VALABIL adj. 1. bun. (Bani ~.) 2. autentic, (rar) valid. (Un act, un testament ~.)

Valabil ≠ nevalabil

valabil, -ă, valabili, -e adj. (d. oameni) înțelegător, de treabă.