valvă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ve / E: lat valva, fr valve] 1 Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unor moluște și crustacee. 2 Fiecare dintre părțile pericarpului unui fruct dehiscent (păstaie, capsulă etc.) Si: valvulă (2). 3 Organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. Si: supapă, ventil. 4 (Atm; rar) Valvulă (1). 5 (Med) Instrument folosit pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ² cavitar.

valvă s.f. 1 (zool.) Fiecare dintre cele două capace ale cochiliei unor moluște și crustacee. 2 (bot.) Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițînd căderea semințelor din interior. 3 (tehn.) Ansamblu de piese sau armătură, avînd ca piesă de bază o supapă sau un ventil, care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă, într-un tub etc. 4 (anat.) Valvulă. ♦ Instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar. • pl. -e. /<fr. valve, lat. valva, -ae.

VALVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două capace ale unei scoici. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale unei păstăi (care la maturitate se desfac, permițînd să iasă semințele). 2. Organ de mașină sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un ajutaj etc. V. supapă, ventil. Valvă electrică = aparat electric care permite trecerea unui curent electric într-un singur sens.

VALVĂ s.f. 1. (Zool.) Fiecare dintre cele două capace ale cochiliei de scoică. 2. (Bot.) Fiecare dintre cele două jumătăți ale unei păstăi. 3. Organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă etc. 4. Instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve, cf. lat. valva].

VALVĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două capace ale cochiliei lamelibranhiatelor. 2. fiecare dintre cele două jumătăți ale unei păstăi. 3. organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă etc. 4. instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar. (< fr. valve, lat. valva)

valvă f. se zice de diferite părți ale unei scoici, de bucățile ce compun pericarpul unui fruct.

*válvă f., pl. e (lat. valva). Canat: ușă cu doŭă valve; scoĭcele se compun din doŭă valve, ca și sîmburiĭ de zarzăr, ca și găoacea nuciĭ.

valvă (piesă, parte a unei scoici, organ anatomic) s. f., g.-d. art. valvei; pl. valve

valvă (piesă, parte a unei scoici) s. f., g.-d. art. valvei; pl. valve

valvă s. f., g.-d. art. valvei; pl. valve

vîlvă (-ve), s. f. – 1. Vrăjitor, vraci. – 2. (Trans.) Duh, stafie. – 3. Fast, alai, pompă. – 4. Glorie, triumf. – 5. Renume, faimă, celebritate. – 6. Zgomot, zarvă, hărmălaie. – 7. Punct culminant, culme. – Var. înv. vîlfă. Sl. vlŭchva „vrăjitor” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 446), cf. bg. vălhva. De origine expresivă, în sl., de la vlŭsnati „a bîigui”, a fost considerat drept expresiv în rom. și confundat cu rădăcinile expresive fîlf-, bîlb-, pîlp- (Tiktin; Iordan, BF, II, 187), ceea ce explică ultimele sale sensuri și cele ale majorității der. Der. vîlhovnic, s. m. (vraci), înv. din sl. vlŭhovĭnikŭ; vîlhovnicie, s. f. (magie); vîlvîi, vb. (a palpita, a se agita), se zice mai ales despre flăcări, cf. pîlpîi, fîlfîi; vîlvoare (var. vulvoare, vîlv(ăt)aie, vîlvăraie), s. f. (pălălaie); vîlvoi (var. vulvoi), adj. (aspru, ciufulit); vîlvoia, vb. (a se face părul măciucă, a se ciufuli); vîlvora (var. vîlvăra), vb. (a arunca flăcări, a arde cu flacără tremurătoare); vîlvotă, s. f. (flăcăraie); învîlvăta (var. învîlvora), vb. (a arde cu flacără). Legătura acestor cuvinte cu un lat. volvor (Candrea-Dens., 787) este puțin probabilă.