VALȚ¹, valțuri, s. n. Mașină sau instalație al cărei organ principal este constituit dintr-o pereche de cilindri care se rotesc în sensuri contrare, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze.

valț¹ sn [At: MÂNDRESCU, I. G. 99 / V: (reg) vals / Pl: ~uri / E: ger Walze, (7) cf și ger Walz (dorn)] 1 Cilindru care se poate roti în jurul axei și care intră în componența unei mașini, a unei instalații etc. 2 (Tip) Val¹ (57). 3 (Reg) Fiecare dintre cele două bare de lemn pe care se deplasează canapeaua la gaterul țărănesc de apă. 4 Mașină sau instalație formată din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispuși paralel și având rotire inversă unul față de celălalt, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. Si: laminor. 5 (Buc; Trs) Tăvălug (1). 6 (Reg) Trior (1). 7 Dorn (pentru lărgit țevi). 8 (Reg) Pârghie de ridicat greutăți.

valț¹ s.n. 1 Mașină sau instalație formată din una sau mai multe perechi de cilindri grei, așezați în paralel, care se rotesc în sensuri opuse, folosită la prelucrarea materialelor prin deformare plastică, la sfarîmarea materialelor granulare, la prelucrarea cauciucului etc. 2 Cilindru care se poate roti în jurul axei și care intră în componența unei mașini, a unei instalații etc. • pl. -uri. /<germ. Walze.

VALȚ¹, valțuri, s. n. Mașină sau instalație formată din una sau mai multe perechi de cilindri grei, dispuși paralel și având rotire inversă unul față de celălalt, folosită la prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice, la sfărâmarea boabelor de cereale, la prelucrarea cauciucului etc. ♦ Cilindru care intră în componența unei mașini. – Din germ. Walze.

VALȚ², valțuri, s. n. Mașină formată din una sau din mai multe perechi de cilindri grei, dispuși paralel, cu axele orizontale, și care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită presiune asupra unor materiale (sfărîmîndu-le, netezindu-le, presîndu-le etc.). ◊ Cilindru. Încep să joace valțurile de oțel, creînd din bucata de fier diformă o tablă subțire. SAHIA, N. 33. ♦ Mandrin pentru lărgit țevi, găuri în fier etc.

VALȚ s.n. 1. Cilindru. 2. Mașină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuși paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărîmă, le netezesc etc. [< germ. Walze].

VALȚ s. n. 1. cilindru. 2. mașină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuși paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărâmă, le netezesc etc. (< germ. Walze)

*valț n., pl. urĭ (germ. walzer. V. vals). Cilindru care, la o mașină tipografică, unge literele cu cerneală.

vals² sn vz valț¹

valț (mașină, cilindru) s. n., pl. valțuri

valț (mașină, cilindru) s. n., pl. valțuri

valț (tehn.) s. n., pl. valțuri

valț (tehnică)

VALȚ s. v. dorn.

valț s. v. DORN.

valț (-țuri), s. n. – Sul, cilindru, mai ales al mașinii tipografice. Germ. Walze.