vandră sf [At: DDRF / V: ~dăr (Pl: ~dări) sm, ~ru sn / Pl: ~re / E: mg vándor] 1-3 (Trs) Vagabond (1, 3, 5). 4-5 (Trs) Vagabondaj (1-2). 6-7 sf, av (Trs; Ban; îe) A umbla (sau a se duce) în ~ ori a apuca ~ra, a umbla ~ra A vagabonda (1-2).

vandră s.f. (reg.) Vagabond. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce) în vandră ori (adv.) a apuca vandra = a vagabonda. • pl. -e. și vandăr s.m. /<magh. vandor.

vandăr¹ sm vz vandră

vandru sn vz vandră

vandăr s.m. v. vandră.