VELĂ, vele, s. f. Pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului; p. ext. corabie, ambarcațiune cu pânze. ♦ (La pl.) Sport care se practică cu ajutorul ambarcațiunilor cu pânze. – Din it. vela.

velă sf [At: HELIADE, O. I, 355 / Pl: ~le / E: it vela] 1 Bucată (mare) de țesătură rezistentă (de in, cânepă, bumbac etc.) formată din mai multe fâșii cusute între ele, care se fixează de vergă, de strai etc. și care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului Si: pânză, (îvp) vetrelă (1), (îvr) văl (16), vânslă Vz vâslă (12), (reg) vitolie (1). 2 (Pex) Ambarcație cu vele (1). 3 (Lpl) Sport practicat cu ambarcații cu vele (1).

velă s.f. 1 (mar.) Pînză de corabie (formată din mai multe fîșii de in, cînepă, bumbac etc. cusute între ele), care se leagă de o vergă cu o parîmă și asigură deplasarea unei nave sub acțiunea curenților de aer. ◊ Velă latină v. latin. 2 (la pl.) Sport sau agrement care se practică pe ambarcații cu pînze, folosind vîntul ca mijloc de propulsie. Pentru vele concursul va fi peste două zile. • pl. -e. /<it. vela.

VELĂ, vele, s. f. Pânză de corabie, care asigură deplasarea navei sub acțiunea vântului; p. ext. corabie, ambarcație cu pânze. ♦ (La pl.) Sport care se practică cu ajutorul ambarcațiunilor cu pânze. – Din it. vela.

VELĂ, vele, s. f. Pînză de corabie; p. ext. corabie sau barcă cu pînze. Un italian tînăr, care lucra la depozitul de materiale, a furat un bal de pînză de vele. BART, E. 277. Uzi de apă, cu velele și frînghiile catargelor rupte, comanda sfîșiată, iar pe puntea și coverta vasului sta sarea s-o iei cu lopata. DUNĂREANU, N. 149. În velele plutinde adie vîntu-ușor. BOLINTINEANU, O. 237.

VELĂ s.f. Pînză de corabie; (p. ext.) ambarcație cu pînze. ♦ (La pl.) Sport sau agrement practicat pe ambarcații cu pînze. [< it. vela].

VELĂ s. f. 1. pânză care asigură deplasarea unei ambarcații. 2. (pl.) sport, agrement practicat pe ambarcații cu vele (1). (< it. vela)

VELĂ ~e f. 1) Pânză care, sub acțiunea curenților de aer, asigură deplasarea unei nave. 2) la pl. Sport practicat cu ambarcații cu pânze. /<it. vela

velă f. pânză de corabie: printre valuri a navei velă EM.

*vélă f., pl. e (it. vela, d. lat. velum, pl. vela, pînză de corabie, văl. V. văl). Mar. Pînză de corabie: o corabie cu vele.

velă s. f., g.-d. art. velei; pl. vele

velă s. f., g.-d. art. velei; pl. vele

velă s. f., g.-d. art. velei; pl. vele

VELĂ s. v. velier.

VELĂ s. (MAR.) pânză, (înv.) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două ~.)

VELĂ s. (MAR.) pînză, (înv.) vetrelă, vintrea. (Corabie cu două ~.)

velă s. v. VELIER.

velă (-le), s. f. – Pînză de corabie. It. vela. Cf. văl.