16 definiții pentru verandă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERANDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din fr. véranda.

VERANDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din fr. véranda.

verandă sf [At: CODRESCU, C. I, 20/4 / Pl: ~de / E: fr véranda, it veranda] Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe.

verandă s.f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită) (la parterul sau la etajul unei case), închisă adesea cu pereți, avînd numeroase geamuri, care alcătuiește anexa unei locuințe. • pl. -e. /<fr. véranda, it. veranda; cf. port. varanda; cuv. hind.

VERANDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară, balcon sau terasă, acoperită și închisă cu pereți, cu ferestre numeroase, situată la nivelul parterului sau al etajului unei clădiri. O odaie imensă cu o verandă cu ferestre multe. CAMIL PETRESCU, T. II 537. În ușa verandei apăru un copil cu șorț alb. C. PETRESCU, Î. II 186. Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijire și părăginire. DAN, U. 134. Ajunse bîjbîind în deschizătura verandei unde erau cîteva fotoliuri. REBREANU, R. I 227.

VERANDĂ s.f. Balcon, galerie exterioară (la parterul sau la etajul unei case). ♦ Balcon închis cu geamuri. [< fr. véranda, cf. it., port. varanda < cuv. englez din India].

VERANDĂ s. f. galerie exterioară, balcon, terasă închisă cu geamuri. (< fr. véranda)

VERANDĂ ~e f. Construcție, de obicei de-a lungul unei case, acoperită și închisă, prevăzută cu mai multe geamuri. [G.-D. verandei] /<fr. véranda

verandă f. galerie ușoară pe fațada unei case.

*verándă f., pl. e (fr. véranda, d. pg. și indianu varanda). Terasă acoperită în prejuru caseĭ (portic).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

verandă s. f., g.-d. art. verandei; pl. verande

verandă s. f., g.-d. art. verandei; pl. verande

verandă s. f., g.-d. art. verandei; pl. verande

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VERANDĂ s. v. cerdac.

VERANDĂ s. cerdac, pridvor, tindă, (prin Ban.) pornană. (Casă cu ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

verandă, verande, (vereandră), s.f. – (reg.) Antreu, hol; terasă închisă. – Din fr. vérande (Scriban, DEX, MDA), it. veranda (MDA); din germ. Veranda „cerdac, pridvor” (Țurcanu).

verandă, verande, (vereandră), s.f. – Antreu, hol; terasă închisă. – Din germ. Veranda „cerdac, pridvor” (Țurcanu).

Intrare: verandă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verandă
  • veranda
plural
  • verande
  • verandele
genitiv-dativ singular
  • verande
  • verandei
plural
  • verande
  • verandelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

verandă, verandesubstantiv feminin

  • 1. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O odaie imensă cu o verandă cu ferestre multe. CAMIL PETRESCU, T. II 537. DLRLC
    • format_quote În ușa verandei apăru un copil cu șorț alb. C. PETRESCU, Î. II 186. DLRLC
    • format_quote Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijire și părăginire. DAN, U. 134. DLRLC
    • format_quote Ajunse bîjbîind în deschizătura verandei unde erau cîteva fotoliuri. REBREANU, R. I 227. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.