VERIGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase utilizări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasă la tăierea viței-de-vie. – Din sl. veriga.

verigă sf [At: (a. 1508) cf MIHĂILĂ, D. / V: (reg) vir~, veli~, (îvr) ~ică / Pl: ~igi, (îvr) ~ige / E: vsl верига] 1 (Îrg; lpl) Lanț. 2 Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț Si: za². 3 (Îrg; îla) Tras prin ~ Tras prin inel. 4 (Reg; îe) A da de ~ A termina definitiv un lucru. 5 (Fig) Element de legătură. 6 (Fig) Parte componentă a unui ansamblu. 7 Fiecare dintre belciugele de metal prin care se trece un lacăt, un lanț etc. 8 (Pex) Zăvor. 9 Inel (din metal) care servește la atârnare sau la legarea de alte obiecte. 10 (Pop) Inel de fier care fixează lama unui cuțit, a unui briceag etc. în plăsele. 11 (Pop) Brățară la coasă, la șurubelniță etc. 12 (Pop) Belciugul de la capătul tânjelii de care se fixează cârceia. 13 (Trs) Cârcea de lemn sau de fier. 14 (Reg) Fiecare dintre cercurile care strâng butucul roții. 15 (Pop; la car) Gânj cu care se fixează capătul de sus al leucii de carâmbul de sus al loitrei. 16 (Trs) Orcicar. 17 (Reg; la plug) Brățara de la capătul grindeiului prevăzută cu un cârlig de care se agață proțapul pentru boi sau crucea pentru cai. 18 (Mar; Mol; la joagăr) Fiecare dintre belciugele de care se prind ghearele de fier. 19 (Buc; Mar; la joagăr) Fiecare dintre cele două cârceie care leagă ceafa de jos a jugului de tânjală. 20 (Reg; la joagăr) Cercul de la roată pe care se fixează măselele. 21 (Reg) Belciug de metal pus în botul unor animale. 22 (Reg) Urechea unei chei. 23 (Reg) Cătușă (6). 24 (Pop; șîs ~ de logodnă) Verighetă (1). 25 (Pop; pex) Inel simplu (fără ornamente sau pietre scumpe). 26 (Reg; îcs) De-a ~ga De-a inelul. 27 (Reg) Proxenetism. 28 (Îe) A ține ~ga (cuiva) A mijloci prostituția. 29 (Trs) Fiecare dintre inelele care formează toracele albinei. 30 (Reg) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 31 (Îvr) Ornament arhitectural în formă de inel sau de cerc. 32 (Rar; lpl) Aparat de gimnastică format din două cercuri suspendate de funii, care servesc la agățat, balansat etc. Si: inele. 33 (Reg; gmț) Văr (2). 34 (Îs) ~ de rod Cuplu format dintr-o coardă de rod și un cep, care se lasă la tăierea viței de vie.

verigă s.f. 1 Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. Dacă se rupe o verigă, tot lanțul se desface. ◊ Expr. Tras prin verigă = tras prin inel. A da de verigă = a termina definitiv un lucru, a-l duce pînă la capăt. ♦ Fig. Element de legătură, parte componentă. Viața individului... nu este decît o verigă ce leagă trecutul cu viitorul (CONTA). ♦ (înv.) Lanț. 2 Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice. 3 (pop.) Verighetă. 4 (reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5 (reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6 (vit.) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cep, care se lasă la tăierea viței-de-vie. • pl. -gi, (înv.) -ge. și (reg.) virigă s.f. /<sl. veche вернга.

VERIGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasă la tăierea viței de vie. – Din sl. veriga.

VERIGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț; za. Dacă se rupe o verigă, tot lanțul se desface. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă, sector al unui ansamblu. Partidul Muncitoresc Romîn duce o politică de întărire a statului, de întărire a tuturor verigilor sale, de întărire a capacității sale de apărare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 33. El trebuie să fie veriga dintre marea negustorime și boierii fruntași ai țării. CAMIL PETRESCU, O. II 395. 2. Inel de metal (avînd numeroase întrebuințări). Constată că la ușa lui... lacătul era pus la amîndouă verigele. C. PETRESCU, C. V. 42. Ghiță are o verigă de sîrmă, pe care sînt înșirate semnele turmelor. SLAVICI, O. I 152. Un grindei de stejar stă prins în zid de amîndouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită de care se anina ștreangul. NEGRUZZI, S. I 311. 3. (Popular) Verighetă. În tăcere, puse-o verigă în degetul Mibei, alta-n degetul lui Albert și-i binecuvîntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 54. Am o rîză de verigă Ș-o drăguță-n Șeica-Mică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363. 4. (Regional) Fiecare dintre inelele care formează toracele albinei. 5. (Regional) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. Cîteodată ostrovul se alipește de mal, făcînd parte din el, iar brațul persistă ca un braț lateral al Dunării care trece prin luncă, numit o verigă. ANTIPA, P. 192.

VERIGĂ ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lanț. 2) Piesă în formă de inel, având diferite întrebuințări tehnice. 3) fig. Parte componentă a unui ansamblu, care servește drept element de legătură. 4) pop. Inel fără piatră, de obicei din metal prețios, purtat drept simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți; verighetă. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

verígă f., pl. ĭ (vsl. veriga, lanț; sîrb. bg. „lanț”, la pl. „cătușĭ”. Cp. cu gheară). Inel de lanț. Veriguță de logodnă. Halcă, inel gros atîrnat (de ex., la o luntre). Pl. Marĭ halcale atîrnate de frînghiĭ ca să te apucĭ cu mînile de ele la gimnastică. V. belcĭug.

veligă sf vz verigă

verică sf vz verigă

verigi v vz veriga

virigă sf vz verigă

virigă s.f. v. verigă.

verigă f. inel. [Slav. VERIGA, lanț].

verigă s. f., g.-d. art. verigii; pl. verigi

verigă s. f., g.-d. art. verigii; pl. verigi

verigă s. f., g.-d. art. verigii; pl. verigi

verigă, gen. verigii

VERIGĂ s. v. inel, lanț, verighetă.

VERIGĂ s. 1. v. za. 2. v. toartă. 3. v. belciug.

verigă s. v. INEL. LANȚ. VERIGHETĂ.

VERIGĂ s. 1. inel, ochi, za, (înv.) rătez. (~ de lanț.) 2. toartă, ureche. (~ cercelului.) 3. belciug, inel. (~ de lacăt.)

VERIGI s. pl. v. cătușe, fiare.

verigi s. pl. v. CĂTUȘE. FIARE.

verigă (-gi), s. f. – 1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. vărigă, megl. virigă. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga. – Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, s. m. (înv., codoș, intrigant); verigașe, s. f. (înv., codoașă); verigășie, s. f. (codoșlîc); verigășos, adj. (de codoș); verigat, adj. (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, s. f. (inel de nuntă).