vigilent, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 480 / V: (înv) vigilant / Pl: ~nți, ~e / E: fr vigilant, lat vigilans, -ntis] 1 (D. oameni) Care are atenția încordată și susținută (pentru a descoperi un neajuns, o neplăcere, un posibil pericol etc.). 2 (D. manifestările oamenilor) Care exprimă vigilență. 3 (Rar; fig) Treaz.

vigilent, -ă adj. (despre oameni) Care are atenția încordată și susținută; care observă cu atenție ceea ce se întîmplă (pentru a descoperi un neajuns, o neplăcere, un pericol posibil etc.). ♦ (despre manifestările, acțiunile etc. ale oamenilor) Care manifestă, exprimă, denotă vigilență. • pl. -ți, -te. /<fr. vigilant, lat. vĭgilans, -ntis.

VIGILENT, -Ă, vigilenți, -te, adj. Care lucrează cu grijă, care își face datoria conștiincios. Aceste dificultăți... nu pot fi superioare silințelor unei administrațiuni vigilente. I. IONESCU, D. 480. ♦ Care manifestă vigilență; care este atent și observă uneltirile, manevrele adversarului. Popoarele trebuie să fie vigilente.

VIGILENT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenție, cu grijă și cu perspicacitate; care manifestă vigilență. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].

VIGILENT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilență; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)

VIGILENT ~tă (~ți, ~te) Care manifestă vigilență; cu atenție susținută. Supraveghetor ~. /<fr. vigilant, lat. vigilans, ~ntis

vigilant, ~ă a vz vigilent

vigilent adj. m., pl. vigilenți; f. vigilentă, pl. vigilente

vigilent adj. m., pl. vigilenți; f. vigilentă, pl. vigilente

vigilent adj. m., pl. vigilenți; f. sg. vigilentă, pl. vigilente

VIGILENT adj. v. prudent.

VIGILENT adj. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.)