vindecat¹ sns [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 183^r/22 / E: vindeca¹] 1 (Îvr) Vindecare (1). 2 (Îlav) Pe ~e Pe cale de a se însănătoși.

vindecat², ~ă a [At: CORESI, EV. 143 / Pl: ~ați, ~e / E: vindeca¹] 1 Care a scăpat de o boală, de o suferință fizică Si: însănătoșit, (pop) lecuit, tămăduit. 2 (D. boli, suferințe fizice) Care a încetat (în urma unei îngrijiri, a unui tratament medical etc.). 3 (D. răni, tăieturi) Care s-a cicatrizat. 4 Care a scăpat de o suferință morală, de o stare afectivă neplăcută, de un necaz. 5 (Pex; d. suferințe morale) Care a dispărut. 6 (Pex; d. suferințe morale) Care a scăzut în intensitate Si: alinat³ (4), calmat², liniștit, potolit.

vindecat, -ă adj. Care este însănătoșit, lecuit (de o boală, de o suferință). • pl. -ți, -te. /v. vindeca.

VINDECAT, -Ă, vindecați, -te, adj. Însănătoșit, lecuit.

VINDECAT adj. (MED.) 1. v. însănătoșit. 2. v. cicatrizat.

VINDECAT adj. (MED.) 1. îndreptat, înfiripat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Om ~ după o gripă.) 2. cicatrizat, închis. (Rană ~.)