virgină f. fecioară: palidă virgină cu lungi gene EM.

*virgínă f., pl. e (lat. virgo, vírginis. Cp. cu origine față de origină și cu márgine). Fecĭoară, fată imaculată (vechĭ vérgură).

virgin, -ă s.f., adj. I s.f. Fată (tînără) care nu a avut niciodată relații sexuale, care este castă; fecioară. Orion, de care se-namorase însăși cruda și vergina Diana (EMIN.). II adj. 1 (despre oameni, mai ales despre fete) Care nu a avut niciodată relații sexuale; neprihănit, cast, feciorelnic, virginal. ♦ (bis.; înv.; cu determ. „Sfînta”) Maica Domnului, Fecioara Maria. 2 Fig. Care este neprihănit, nepătat, inocent, candid, nevinovat, pur. Mîndră ca o lună plină Și cu inima virgină (ALECS.). 3 Fig. (despre obiecte) Care este neatins, neutilizat, intact; curat. Îi oferi imediat un teanc impresionat de ziare virgine (REBR.). 4 Fig. (despre locuri, regiuni etc.) Care este neexplorat, necunoscut de oameni; nelucrat, necultivat, neexploatat. Delta Dunării nu mai e un teritoriu virgin. ♦ Spec. (despre metale) Care este pur, curat. ♦ (despre lînă) Care este pură, aflată la prima prelucrare. 5 Fig. (despre domenii ale științei, literaturii etc.) Care nu a fost (încă) studiat, cercetat. Domeniul fantasticului este mereu virgin (PER.). • pl. -i, -e. și (înv.,pop.) vergin, -ă adj. /<lat. virgo, -inis, it. vergine; cf. și fr. vierge.

virgină s. f., g.-d. art. virginei; pl. virgine

virgină s. f., g.-d. art. virginei; pl. virgine

VIRGINĂ adj., s. 1. adj. castă, fecioară, neprihănită, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tînără ~.) 2. s. fată, fecioară, (înv.) vergură. 3. s. (ASTRON.); art.) Fecioara (art.). (~ este o constelație zodiacală.)