vivacitate sf [At: HELIADE, D. J. 21/7 / E: fr vivacité, lat vivacitas, -atis] 1 Vitalitate care se manifestă prin rapiditate și ușurință în mișcări Si: (îvr) viețuime. 2 (Îvr; pan) Rapiditate. 3 (Fig; rar) Înflăcărare. 4 (Fig) Însuflețire a expresiei, a gesturilor etc. 5 (Fig) Expresie plină de vioiciune a stilului unei opere literare. 6 (Rar) (Rar) Vehemență (1). 7 (Liv) Perspicacitate. 8 (Rar) Intensitate a culorilor. 9 Vioiciune a tempoului unei bucăți muzicale. 10 (Pex) Rapiditate a ritmului versurilor. 11 (Teh) Caracteristică a unei pulberi exprimată prin cantitatea de gaze degajată, în unitatea de timp, de unitatea de volum de pulbere care arde la presiunea de o atmosferă.

vivacitate s.f. 1 Însușirea de a fi vivace; vioiciune, agerime, sprinteneală (în mișcări, în reacții, în comportament). Deprimații ajung abia către seară la maximum de vivacitate (RALEA). 2 Rapiditate, însuflețire, vioiciune a tempoului unei bucăți muzicale, ext., a ritmului unor versuri. 3 Agerime a minții; perspicacitate, subtilitate. Ca gazetar, el avea vivacitate (PER). 4 Strălucire vie (a unei culori); colorit viu, format din culori strălucitoare, luminoase. 5 (fiz.) Cantitatea de gaze degajată în unitatea de timp de unitatea de volum de pulbere care arde la presiune normală. • /<fr. vivacité, it vivacità, lat. vivacĭtas, -atis.

VIVACITATE s. f. 1. Vioiciune, sprinteneală. 2. Cantitatea de gaz dezvoltată într-o unitate de timp de o unitate de volum de pulbere care arde la presiunea de o atmosferă.

VIVACITATE s.f. 1. Vioiciune, agerime. 2. (Rar) Violență, impulsivitate. 3. (Fiz.) Cantitatea de gaze degajată în unitatea de timp, de unitatea de volum de pulbere care arde la presiune normală. 4. Strălucire vie (a unei culori); colorit viu, format din culori strălucitoare, luminoase. [Cf. fr. vivacité, lat. vivacitas].

VIVACITATE s. f. 1. vioiciune, agerime. 2. promptitudine. 3. (fiz.) cantitatea de gaze degajată în unitatea de timp de unitatea de volum de pulbere care arde la presiune normală. 4. strălucire vie (a unei culori); colorit viu, format din culori strălucitoare, luminoase. (< fr. vivacité, lat. vivacitas)

VIVACITATE f. Caracter vivace. [G.-D. vivacității] /<fr. vivacité, lat. vivacitas

vivacitate f. vioiciune.

*vivacitáte f. (lat. vivácitas, -átis). Calitatea de a fi vivace, vioicĭune.

vivacitate s. f., g.-d. art. vivacității

vivacitate s. f., g.-d. art. vivacității

vivacitate s. f., g.-d. art. vivacității

VIVACITATE s. v. animație, antren, însuflețire, vioiciune.

VIVACITATE s. însuflețire, vioiciune. (~ tempoului unei compoziții muzicale.)

VIVACITATE s. însuflețire, vioiciune. (~ tempoului unei compoziții muzicale.)

vivacitate s. v. ANIMAȚIE. ANTREN. ÎNSUFLEȚIRE. VIOICIUNE.