10 definiții pentru vorbuliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VORBULIȚĂ, vorbulițe, s. f. Diminutiv al lui vorbă; vorbușoară, vorbișoară, vorbuță. – Vorbă + suf. -uliță.
vorbuliță sf [At: PANN, P.V. I, 9/24 / Pl: ~țe / E: vorbă + -uliță] 1-6 (Șhp) Vorbă (1-3) (amabilă) Si: (rar) vorbușoară (1-6), (pop) vorbiță (1-6), vorbișoară (1-6), (reg) vorbuleană (1-6), vorbuță (1-6). 7 (Îe) A pune o ~ A pune o vorbă bună. 8-10 (Irn) Vorbă (1-3) aspră, mustrătoare. 11-12 (Șhp) Vorbă (220) (elocventă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vorbuliță s.f. Dim. al lui vorbă; vorbișoară, (pop.) vorbușoară, vorbuță. Ai tăi ce mai fac? Sănătoși? mai întrebă monarhul ca să nu plece fără o vorbuliță ca lumea (E. BAR.). • pl. -e. /vorbă + -uliță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VORBULIȚĂ, vorbulițe, s. f. Diminutiv a lui vorbă; vorbușoară, vorbișoară, vorbuță. – Vorbă + suf. -uliță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VORBULIȚĂ, vorbulițe, s. f. Diminutiv al lui vorbă (1). Dacă mă iei așa, nu-mi scoți tu vorbuliță din gură. VLAHUȚĂ, O. A. 427.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vorbuliță s. f., g.-d. art. vorbuliței; pl. vorbulițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vorbuliță s. f., g.-d. art. vorbuliței; pl. vorbulițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vorbuliță s. f., g.-d. art. vorbuliței; pl. vorbulițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VORBULIȚĂ s. vorbușoară, (reg.) vorbuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VORBULIȚĂ s. vorbușoară, (reg.) vorbuță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vorbuliță, vorbulițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui vorbă. DEX '09 DLRLCsinonime: vorbișoară vorbușoară vorbuță
- Dacă mă iei așa, nu-mi scoți tu vorbuliță din gură. VLAHUȚĂ, O. A. 427. DLRLC
-
etimologie:
- Vorbă + -uliță. DEX '98 DEX '09