VÂNJOS, -OASĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os.

vânjos, ~oasă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 59 / Pl: ~oși, ~oase / E: vânj + -os] 1 (D. ființe) Viguros (1). 2 (D. ființe) Care are o constituție solidă Si: robust. 3 (D. corpul ființelor) Care are mușchii bine dezvoltați și puternici Si: musculos. 4 (D. musculatură) Care este bine dezvoltat. 5 (Înv) Care are o consistență solidă. 6 (Pgn; gmț; d. vinuri) Care are o concentrație mare de alcool. 7 (Fig; d.oameni) Care are tărie de caracter. 8 (D. manifestările, creațiile oamenilor) Care exprimă energie și fermitate. 9 (Îrg; d. carne) Care este mai consistent decât în mod obișnuit Si: vârtos. 10 (Îrg; d. carne) Care are vine multe Si: tare, vârtos (). 11 (Reg; d. vaci) Care se mulge greu. 12 (D. copaci, părți lemnoase ale plantelor sau d. obiecte din lemn) Care este rezistent la rupere, datorită consistenței solide. 13 (Reg; d. mere) Cărnos (3). 14 (Înv) Flexibil (1).

VÂNJOS, -OASĂ, vânjoși, -oase, adj. Puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter. – Vânj + suf. -os.

VÂNJOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are vânj; viguros; puternic. /vânj + suf. ~os

vânjos a. musculos, mlădios. [V. vânj].

vînjos, -oasă adj. 1 (despre ființe, despre corpul lor sau despre părți ale corpului) Care este puternic, viguros; care are o constituție solidă; care are mușchii puternici, bine dezvoltați; musculos; puternic, viguros. Era voinică Agripina, tînără și vînjoasă (GAL.). ♦ Fig. Care este înzestrat cu forță morală, cu (tărie de) caracter. Un om așa vînjos Să se schimbe așa de iute și să cadă-atît de jos! (DAV.). 2 (despre copaci, despre părțile lemnoase ale plantelor etc. sau despre obiecte din lemn) Care este mlădios, flexibil. Încet, fără nici o grabă, scoase de pe leasa carului o bîtă lungă, vînjoasă (DAN). • pl. -oși, -oase. /vînj + -os.

VÎNJOS, -OASĂ, vînjoși, -oase, adj. Cu mușchii dezvoltați; puternic, viguros. Patru hamali vînjoși, cu piepturile goale, luau în spinare și sub brațe tot ce le cădea la îndemînă și porneau în fugă spre ieșire. GALAN, B. I 17. [Muncitorii] au fețe senine, ochi calzi și mîini vînjoase. STANCU, U.R.S.S. 194. Țugulea încăleca pe calul zmeului celui mic, căci era mai vînjos. ISPIRESCU, L. 317. ♦ Fig. Înzestrat cu forță morală, cu tărie de caracter; tare. Nu pot crede ca un om așa vînjos Să se schimbe-așa de iute și să cadă-așa de jos. DAVILA, V. V. 36. ♦ Plin de vitalitate, sănătos, robust. Lipsea vegetația vînjoasă, verdele crud al copacilor și gras al ierbii, care dă o înfățișare pitorească pînă și celor mai nevoiașe cocioabe de sat. C. PETRESCU, A. 315.

vânjos adj. m., pl. vânjoși; f. vânjoasă, pl. vânjoase

vânjos adj. m., pl. vânjoși; f. vânjoasă, pl. vânjoase

vânjos adj. m., pl. vânjoși; f. sg. vânjoasă, pl. vânjoase

VÂNJOS adj. 1. v. robust. 2. legat, robust, solid, viguros, voinic, zdravăn. (Un trup ~.)

Vânjos ≠ bicisnic, debil, impotent, moale, neputincios, slab, slăbănog

VÎNJOS adj. 1. puternic, robust, solid, tare, viguros, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, robust, solid, viguros, voinic, zdravăn. (Un trup ~.)