ZĂPADĂ, (1) zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0°C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.

zăpadă sf [At: PSALT. 331 / Pl: ~pezi / E: pvb zăpădi] 1 Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată. 2 Strat provenit din aglomerarea zăpezii (1), când temperatura solului este sub 0° C Si: ninsoare, (pop) omăt¹, (reg) nea². 3 (Îla) De ~ Alb (1). 4 (Reg; îs) Apă de ~ Apă de ploaie (1). 5 (Chm; îs) ~ carbonică (sau de bioxid de carbon, uscată) Bioxid de carbon în stare solidă Si: gheață uscată. 6 (Rar) Plantă de apartament cu petale albe, nedefinită mai îndeaproape.

zăpadă s.f 1 (meteor.) Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de gheață; ext. strat provenit din acumularea acestor fulgi, cînd temperatura solului este sub 0° C; omăt, nea, ninsoare. Zăpada strălucea de-ți lua vederile (AGÂR). ◊ Zăpezi persistente (sau permanente) = zăpezi care nu se topesc total de la un an la altul. Zăpada mieilor v. miel. ◊ Loc.adj. De zăpadă = alb. Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă îmi întindeai o gură deschisă (EMIN.). ◊ Compar. Cearșafurile de paturi, albe ca zăpada (COCEA). ◊ Fig. Zăpezile uitării (BEN.). 2 (chim.) Zăpadă carbonică (sau de dioxid de carbon) = dioxid de carbon în stare solidă; gheață uscată. • pl. zăpezi, /de la zăpădi, prin derivare regresivă.

ZĂPADĂ, zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0° C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”.

ZĂPADĂ, zăpezi, s. f. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, compuși din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi; omăt, nea. Lîngă drum bătut de sănii, Unde malul stă să cadă, Vede urme de dihănii înstelate pe zăpadă. TOPÎRCEANU, B. 17. Zăpada e pînă la brîu și ninge mereu, mărunt și cu temei. CARAGIALE, O. VII 454. Două iepe albe ca zăpada și iuți ca focul se sprijineau mai totdeauna de oiștea căruței. CREANGĂ, P. 106. S-a dus zăpada aibă de pe întinsul țării. ALECSANDRI, O. 174. Zăpada mieilor v. miel. ◊ Fig. (Cu aluzie la felul cum acoperă ninsoarea obiectele) Se vor așterne peste noi în straturi nepătrunse Zăpezile uitării. BENIUC, V. 32. (Cu aluzie la culoarea albă a ninsorii) La țărm corabia oprită E ninsă de zăpada lunii, Și marea tace odihnită De biciuirile furtunii. MACEDONSKI, O. I 153. Prin ei curge rumenirea, mîndră ca de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri. EMINESCU, O. I 83.

ZĂPADĂ, zăpezi, s. f. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, compuși din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi; omăt, nea. – Slav (comp. v. sl. zapadati „a cădea”).

ZĂPADĂ ~ezi f. Precipitație atmosferică sub formă de fulgi albi (compuși din cristale de gheață), ce se așterne pe pământ; omăt; nea. Strat de ~. [G.-D. zăpezii] /<sl. zapada

zăpadă f. apă înghețată ce cade din nori ca niște fulgi albi și ușori. [Slav. ZAPADŬ, cădere (lit. ce cade din cer)].

zăpádă f., pl. ezĭ (vsl. zapadŭ, cădere, d. padati, pasti, a cădea; rus. západ, occident, zapadátĭ, zapástĭ, a cădea pe, a apune, a se pune la pîndă. V. năpădesc). Vest. Fulgĭ albĭ compușĭ din cristale de gheață care cad ĭarna din norĭ, așa cum vara cade ploaĭa. Alb ca zăpada, foarte alb. – În est omăt. Vechĭ neaŭă. V. troĭan.

MUNTELE NU SE TEME DE ZĂPADĂ = Un om vrednic birue nevoile.

zăpadă s. f., g.-d. art. zăpezii; pl. zăpezi

zăpadă s. f., g.-d. art. zăpezii; (ninsori) pl. zăpezi

zăpadă s. f., g.-d. art. zăpezii; (ninsori) pl. zăpezi

zăpadă, -pezi.

ZĂPADĂ s. 1. (MET.) nea, ninsoare, omăt. (A nins și ~ acoperă câmpia.) 2. (CHIM.) zăpadă de bioxid de carbon = gheață uscată.

ZĂPADĂ s. (MET.) nea, ninsoare, omăt. (A nins și ~ acoperă cîmpia.)

zăpadă (-pezi), s. f. – Nea, omăt. Sl. zapadŭ „cădere” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 211; Conev 38), cu sensul propriu din rom. (Philippide, II, 80), cf. bg. zapad „Apus”. – Der,. înzăpezi (var. înv. zăpăzi), vb. (a se acoperi cu zăpadă; a bloca cu zăpadă un drum); zăpădos, adj. (cu zăpadă).

ZĂPADĂ. Subst. Zăpadă, nea (înv., reg. și poetic), omăt (pop.), ninsoare, ometiță (reg.); ninsoare, ningău (pop.), fulguială, fulguire, fulguit; lapoviță; înzăpezire (rar), întroienire (rar), troienire, nămețire (pop.). Viscol, viscoleală, viscolire, viscolitură, vifor (pop.), viforeală (pop.), viforîre (pop.), viforniță (pop.). Troian, nămete. Fulg (de zăpadă, de nea), fulguleț (dim.). Avalanșă, lavină. Derdeluș, săniuș. Pîrtie. Schi; sanie, săniuță (dim.); bob. Om de zăpadă. Adj. De zăpadă; nins, neios (înv. și reg.); înzăpezit, întroienit, troienit, nămețit (pop.); zăpădos (rar), viscolit. Vb. A ninge, a cădea zăpadă; a fulgui, a cădea fulgi de zăpadă; a înzăpezi, a întroieni, a troieni, a nămeți (pop.), a omeți (reg.). A se înzăpezi, a se întroieni, a se troieni, a se omeți (reg.). V. fenomene atmosferice.

MAIS OÙ SONT LES NEIGES D’ANTAN? (fr.) dar unde-s zăpezile de altădată? – Villon, „Balade des dames du temps jadis”. Vers celebru. Evocarea nostalgică a unor vremuri de demult și pentru totdeauna apuse.

Viburnum opulus forma Roseum L. (var. sterile DC.). Varietate care are toate florile sterile, dispuse în umbele sau capitule sferice, mari, albe, ce apar primăvara tîrziu-vara devreme. Datorită inflorescenței sale globuloase și a coloritului este cunoscută sub numele de « Boule de neige» (« Bulgăre de zăpadă ») întîlnit des în parcuri și grădini. Are port scund și frunze pestrițe.

Où sont les neiges d’antan? (fr. „Unde sînt zăpezile de altădată?”) – vers vestit al lui François Villon din Ballade des dames du temps jadis (Balada doamnelor de altădată). După fiecare strofă, versul de mai sus revine ca un refren. În această baladă, care numără cinci secole, poetul se întreabă de ce să mai vorbim despre Flora, Thaïs, Eho și alte „dames du temps jadis”, a căror frumusețe era dumnezeiască? Unde sînt ninsorile de odinioară? Adică, a vorbi despre ceea ce a fost, e ca și cum am vorbi despre nămeții din anii trecuți. Dar acest înțeles inițial s-a topit o dată cu… zăpezile de atunci și a răsărit al doilea sens al versului: prin où sont les neiges d’antan? se înțelege astăzi: unde sînt vremurile de odinioară? – expresie care însoțește regretul celor ce trăiesc din amintiri despre timpuri, întîmplări, ființe care au dispărut pentru totdeauna. De altfel, antan e contras din cuvintele latinești ante annum (anul dinainte), adică: timpul trecut. LIT.

zăpadă s. f. sg. (tox.) cocaină.

Albă ca Zăpada expr. (tox.) cocaină