13 definiții pentru zdruncinare
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZDRUNCINARE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.
zdruncinare sf [At: BIBLIA (1688), 41/7 / V: str~, (îvr) strânciun~ / S și: sd~ / Pl: ~nări / E: zdruncina] 1 Zguduitură (1). 2 (Fig) Pierdere a trăiniciei, a forței etc. Si: slăbire, șubrezire (1), zguduitură (2), (pop) zdruncin (2). 3 (Rar; pex) Prejudiciere. 4 (Rar; pex) Pagubă. 5 (Rar) Zbucium (1). 6 (Pex) Durere (1). 7 (Îvr; îf struncinare) Zdrobire (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdruncinare s.f. Acțiunea de a (se) zdruncina și rezultatul ei; (înv., reg.) zdruncineală. • pl. -ări. /v. zdruncina.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZDRUNCINARE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. – V. zdruncina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZDRUNCINARE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina; zguduire, clătinare, zdruncinătură. La zdruncinările bărcii, capul i se bălăbănea cînd pe o parte, cînd pe alta. DUIMITRIU, P. F. 17. Marea... se liniști ca săi mă poarte fără zdruncinare pe spatele ei departe. La TDRG. Oh! cîte supărări Și zdruncinări! Drumu-i stricat, Caii-s căzuți. ALECSANDRI, T. I 350.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZDRUNCINARE, zdruncinări, s. f. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei; zguduire; zbucium, tulburare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
strânciunare sf vz zdruncinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
struncinare sf vz zdruncinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zdruncinare s. f., g.-d. art. zdruncinării; pl. zdruncinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zdruncinare s. f., g.-d. art. zdruncinării; pl. zdruncinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zdruncinare s. f., g.-d. art. zdruncinării; pl. zdruncinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZDRUNCINARE s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZDRUNCINARE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. ( ~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zdruncinare, zdruncinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a zdruncina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM
- La zdruncinările bărcii, capul i se bălăbănea cînd pe o parte, cînd pe alta. DUIMITRIU, P. F. 17. DLRLC
- Marea... se liniști ca să mă poarte fără zdruncinare pe spatele ei departe. La TDRG. DLRLC
- Oh! cîte supărări Și zdruncinări! Drumu-i stricat, Caii-s căzuți. ALECSANDRI, T. I 350. DLRLC
-
etimologie:
- zdruncina DEX '98 DEX '09